Michele Freud Venirea lui Chercheve in Israel a coincis cu o caldura atat de mare, incat pana si la aeroport m-am carat cu o sticla de apa inghetata. Dar, pe toata durata sederii lui aici, nu s-a plans niciodata de caldura. Am mers cu el peste tot, la Cesareea aproape am lesinat, eu si Dominique, am fost si la pestera stalactitelor (Mearat Hanetifim), cine a vizitat-o stie cit de grea e urcarea la intoarcere.
La Yaffo, Raphael tremura ca o frunza-n vant, de emotie. S-a oprit pe malul marii, i-a luat mana sotiei lui si i-a soptit:
– Vezi, pe-aici venea, in tinerete, tatal meu. Aici as fi zburdat eu, daca ai mei nu emigrau in Franta…
Il intrebam mereu- nu ti-e cald, Raphael? Ridea: – Nu mi-e cald de loc, sunt \”motivat\”, sunt in tara mea.
La Eilat au plecat in mod organizat, s-au intors proaspeti si bronzati. Chercheve intinerise cu 20 de ani. Gusta fiecare clipa, admira fiecare cladire, orice amanunt il interesa, puteai crede ca va emigra in Israel, am fotocopiat din cartea de telefon lista tuturor Cherchevski si Shershevski, parca voia sa-si reintregeasca familia.
Tocmai in perioada aceea se tinea la Facultatea de Stomatologie din Tel-Aviv un curs de hipnoza. Am crezut ca toti se vor bucura daca-l aduc pe Chercheve sa tina o prelegere, sa ne prezinte cateva cazuri clinice, sa ne povesteasca din experienta lui.
Dar (surpriza?) sefii mei s-au cam impotrivit. In primul rand din cauza varstei lui, apoi aveau o usoara alergie la scoala franceza. A trebuit sa insist, pana la urma au acceptat, dar pe responsabilitatea mea si in contul orelor pe care trebuia sa le predau eu. E inutil sa va spun ca participantii la curs s-au delectat, el prezenta simplu si placut (in franceza, eu traduceam simultan), oprindu-se la aspectele practice, des intalnite, cu rezolvari imediate, logice.
Voiajul lor a durat 10 zile, la plecare Dominique m-a luat de-o parte :
– Nu-ti imaginezi cat si-a dorit Raphael sa ma aduca in Israel, sper sa nu fie ultima noastra vizita aici.
Chercheve avea ochii inlacrimati, imi tot multumea, parca eu as fi inventat Israelul. L-am condus la aeroport impreuna cu tatal meu, cu care si-a gasit un limbaj comun de la bun inceput, tatal meu era un asiduu cititor de literatura franceza, dar au palavragit si in idish. A luat cu el cateva exemplare din cartea tatalui meu, \”Strigat in desert\”-versuri-in editie bilingva, romana si franceza. O citise toata, in timpul sederii in Israel, voia s-o daruiasca unor prieteni.
-Vlad, dragul meu, nu realizezi ce ai facut pentru noi, esti un prieten adevarat, imi tot multumea Raphael. Te astept la Paris. Dar sa stii ca o voi trimite aici pe o ruda mai indepartata de-a mea, te vei putea elibera, sa-i arati si ei centrul spiritual al omenirii?
-Mai incape vorba?-l-am imbratisat la plecare.
Cine-ar fi indraznit sa-l refuze pe Zeus?
***
Dupa vizita lui Raphael in Israel, ne telefonam cam o data pe saptamana, de doua ori ne-am intalnit la Paris, arata neschimbat, mereu vesel, optimist, plin de energie. Intr-o buna zi ma anunta ca in martie 1997 are loc la Monaco-Monte Carlo congresul mondial de sofrologie, ca voi fi invitat oficial si ca tine foarte mult sa particip.
– Bine, Raphael, dar tu stii ca eu sunt convins ca sofrologia e de fapt hipnoza, vor arunca cu rosii in mine, ce rost are sa vin la un congres si sa ma simt izolat, sau sa ma cert?
– Pai tocmai asta-i, ca si eu am inceput sa cred ca nu-i nici o deosebire semnificativa intre cele doua notiuni, te astept, vei fi surprins.
Aveam multe rezerve. Nu fusesem niciodata la Monaco, mi se parea o alta lume, prea luxoasa, prea snoaba, ma simteam cam provincial. Si, in plus, eram destul de sceptic, cum va fi primita afirmatia mea legata de sinonimul notiunilor? Puneam la indoiala chiar si capacitatea mea de a intelege conferintele altora despre sofrologie, din cartile citite totul mi se parea incalcit, neclar. De ce sa nu recunosc, aveam complexe de inferioritate si emotii.
Dupa sosirea invitatiei am avut trei conversatii telefonice cu Hubert, presedintele congresului, sa ma lamuresc cam la ce se asteapta de la mine, eram, in afara lui Chercheve, singurul stomatolog invitat. N-am devenit mai breaz, am recitit citeva carti de sofrologie, am ajuns la concluzia ca notiunile sunt atat de confuze, incit eu voi vorbi, ca de obicei, despre hipnoza in stomatologie si nu voi aminti termenul \”sofrologie\”.
Monaco era chiar mai impresionant decit crezusem. Nu-mi puteam lua ochii de la masinile de lux, de la femeile elegante, de la vasele ancorate in port, de la natura din jur. Daca va duceti la Monaco, sa nu pierdeti gradina botanica de cactusi, muzeul oceanografic, bineinteles Casino-ul si Hotel de Paris.
***
Dar sa revin la congres. Multe dintre conferintele prezentate erau o ameteala de cuvinte, de notiuni, nu se intelegea nimic, fiecare isi declama poezia, se cam barfea pe la spate si nu prea ma simteam in largul meu. Unii erau mai curiosi, eram doar singurul israelian, am cunoscut o droaie de medici, o japoneza tinea mult sa pastram contactul si dupa congres (nu l-am pastrat, din vina mea) si, desigur, am fost intrebat si despre situatia politica.
Chercheve nu a venit la inceput. Dar cind am urcat eu pe scena, a aparut deodata in sala si s-a asezat in primul rand. M-am auzit singur spunand: \”Deoarece la noi se foloseste termenul de hipnoza, iar eu nu vad nici o deosebire intre hipnoza si sofrologie, voi vorbi despre hipnoza in stomatologie\” – si mi-am tinut conferinta dupa cum am prevazut, ca si cum as fi fost la un congres de hipnoza. S-a hotarit ca subiectul hipnoza-sofrologie sa fie redeschis la dezbateri, in ultima zi a congresului, si mi s-a cerut sa revin a doua zi, chiar daca nu era planificat in program, cu mai multe detalii relativ la utilizarile hipnozei in Israel.
Chercheve s-a apropiat de mine in pauza, m-a felicitat si mi-a spus ca o doamna tine neaparat sa ma cunoasca, dar are impresia ca sunt cam distant, ar prefera sa-mi fie prezentata in mod oficial. Si, a adaugat Raphael, diseara vreau sa stam de vorba mai pe larg, bem un pahar la Hotel de Paris.
Se apropie, cu sfiala, o femeie superba, cam de virsta mea, blonda cu ochi albastri, Chercheve ne face cunostinta.
– Sunt Michele Freud, psiholog, sunt nepoata lui Sigmund Freud, as vrea sa ne cunoastem mai bine, sa vorbim despre hipnoza, Israel, poate colaboram in viitor.
S-o cunosti pe nepoata lui Freud nu ti se intampla in fiecare zi. Doar cateva cuvinte despre ea – conferinta ei de a doua zi a fost una dintre putinele clare. Desi eu am poreclit-o \”iceberg\” caci are o privire de gheata, care tine oamenii la distanta, am devenit amici, in timp a devenit mult mai comunicativa. Chiar daca mi-a spus-o deja de 10 ori, nici pana azi nu stiu daca e nepoata sau stra-nepoata lui Sigmund Freud, e mare incalceala in familia Freud, tatal ei locuia in Anglia – Sir Clement Freud, om politic, scriitor, actor. Cu Michele n-am colaborat in acesti ani, dar vorbim uneori la telefon, recent mi-a trimis ultima ei carte, \”Mincir et se reconcilier avec soi\”. Sper totusi ca odata sa organizam un workshop impreuna. Despre Michele Freud, personajul, ar fi multe de povestit…
( sfarsitul in numarul viitor)