totul s-a petrecut pe neaşteptate într-o moleşitoare după-amiază de vară Cornel Dănălache
se pregătea să deschidă o cutie cu bere numai ce-o scosese din frigider în faţa lui şi-a făcut apariţia un personaj insolit Cornel a rămas cu gura căscată să nu-ţi fie teamă voi fi cât se poate de concis avem nevoie de tine fără să ştii dispui de incredibile puteri paranormale dacă vei accepta să colaborezi cu noi îţi vom îndeplini cea mai arzătoare dorinţă te întrebi desigur de ce mai avem nevoie de consimţământul tău dacă îţi putem controla voinţa Cornel era ca paralizat de privirea scormonitoare a celuilalt tocmai aici e miezul problemei orice constrângere te-ar inhiba noi ne respectăm partenerii moment în care a intrat în sufragerie fermecătoarea doamnă Dănălache de ce nu răspunzi Cornele când te chem eram sigură că iar ai dat-o pe udătură domnul Dănălache tăcea mâlc cu berea în mână Angela Dănălache s-a răsucit spre nepoftit şi tu ce mai aştepţi instantaneu farmazoanca a încremenit luminiţele portocalii din ochii intrusului s-au potolit acesta şi-a reluat tratativele să nu mai pierdem vremea ştim că în adolescenţă ai aspirat la o carieră internaţională îţi vom îndeplini acest vis în schimb îţi cerem să ne stai la dispoziţie o zi din viaţă un fleac
gândeşte-te numai o zi detaliile le vom stabili ulterior Cornel a clipit din ochi în semn că este de acord străinul a zâmbit acceptând cutia de bere întinsă de Cornel să fie într-un ceas bun noroc a răspuns cel’lalt au trecut de atunci 6 ani Cornel Dănălache nu mai e clăpar al unei trupe rock oarecare a devenit între timp un pianist de renume internaţional spre încântarea consoartei sale n-aş fi bănuit dragă i-a destăinuit aceasta mamei sale doamna Angela Buricea cum ziceam n-aş fi bănuit neam că în pămpălăul de Cornel lâncezeşte un asemenea virtuoz ei lasă că n-o fi el chiar uşă de biserică îi ştim noi pe virtuoşii ăştia nu de virtute e vorba dragă mie să nu-mi faci pe mironosiţa ştiu io prea bine ce-ţi poate pielea mai bine zi-mi cum stă cu vârtutea ce-ţi veni dragă ştii doar că lasă lasă am văzut io cum îl sorbi din ochi pe oacheşul ăla de impresar dragă să ştii că mi-e teamă de el are o putere de dominare fantastică asupra tuturor numai c-o privire d’aia vineţie de-a lui ţi-a tulburat minţile şi ţi-a paralizat voinţa nu cumva o fi chiar ăla la care mă gândesc io tot ce se poate în orice caz să ştii că nu e lucru curat la miljoc c-o fi c-o păţi
vorba multă sărăcia omului ce să mai despicăm firu-n şaişpe ’ai mai bine să mai stropim
c-o şămpănică succesele noastre
hai noroc dragă şi când ne-o fi mai rău ca acuma să ne fie
9 martie 2008
Mihail Medrea