Falduri negre se lasă peste lume
la marginea unu vis aştept
chircită pe trotuar în contemplare
în palme pline licurici curg
aur topit în jocul efemer.
Rostogolit în ureche duc râsul tău
balon de sunet născut pe buza
şi l plimb prin mine că o tămâiere de sărbătoare
şi eu sînt templu de carne pentru om
şi eu sînt far depărtat peste mare!
(poate doar mi se pare?)
Ca o cântare murmurata
mă sucesc în mine şi caut
poartă , vatră pentru cărbuni
caut un drum,
mă adulmec de sus pînă jos
(poate sînt de prisos?)
sau eu împărţită în lumi
dumicată în guri străine mă învârt?
cum stau deschisă cu petale de miros
să mă culeg sau să mă imprasti frumos
peste viaţă în uitare…