TU
tu m-ai frământat din aluatul gândurilor tale
şi mi-ai dat chipul asemănător cu mândrul soare.
mi-ai dat verdeaţa din privire de la pădurile virgine,
sufletul tău e cel ce-l port când eşti alăturea de mine.
mi-ai pus în gânduri milenii şi mărete fapte
ca să învat ce este viaţa, şi gândul să se-adape.
mă urci pe munţi imenşi cu crestele în soare,
mă laşi să zburd în apele genezei pe valuri călătoare.
pe pantele cu flori doar împreună ne rostogolim
zâmbim, suntem voioşi ca doi copii şi ne iubim.
izvoare cristaline şi reci ne ostoiesc adesea setea,
ne alinam în mare taină durerea şi tristeţea.
goliciunea ne-o acoperă albii şi pufoşii nori,
tristeţea ne-o alungă păsările ce ne cânta-n cor,
luna ne luminează maiestoasă secretele alei
pe unde ne duc adesea, paşii mei şi-ai tăi.
pe patul acoperit cu petalele de trandafir
mă culci, mă legeni, şi împreună adormim
în miez de noapte vom privi cu drag şi dor
spre cel ce ne veghează, spre marele Alcor!
nu pot vedea fără privirea ta albastră şi senină,
pot sa respir doar când eşti lângă mine,
nu pot să dorm decât în puternicele tale braţe,
nu pot trăi fără de tine şi iubirea ta cea îndrăzneaţă!
GALATI
01 Iulie, 2007