De-ar fi să cred, aş crede dragul meu,
în suflet mi te-ai strecurat de-odată
şi m-am trezit că nu mi te mai scot,
iubitul meu, te-aştept de-o viaţă toată.
De-ar fi să cred, as face-o nencetat,
comori aş strânge, vreau să-mi dăruieşti,
săruturi mii, dar milioane vreau
de-mbrăţişări, la ceasul ce-o veni.
De-ar fi să cred, fă-mi cercuri, inimioare,
cu patima ce niciodată n-ai uitat,
te vreau acum, te vreau şi mâine,
şi-o viaţă-ntreagă, chiar nelimitat.
Ionela van Rees-Zota