Era dupa razboi. Venisera comunistii si-i inchisesera bunicului dugheana lui. „Capitalistule, negutatorule, exploatezi poporul?” Si numai bine zis si comisarul, aceasi persoana care ii luase bunicului plapuma cu 5 ani in urma, „pentru eroii nostrii de pe front”, spusese, ii trântise un pumn zdravan tarabei bunicului, care, neavind incotro, se prabusise cu mare rusine in colbul ograzii.
Bunicul numea sopronul acela „pravalia”. Vindea acolo ata si nasturi. „Vindea” vorba vine, ca de vindut vindea bunica. Sopronul acela era, de fapt, un fel de cotet ceva mai mare de patru metri patrati. Bunicul il construise din scanduri si tabla dobandite la piata de vechituri. In spatele sopronului mai facuse el o masa la care statea mai tot timpul si studia din cartile lui. Chiar si scrisese câteva comentarii asupra „Cabalei” care fusesera bine primite de comunitatea evreiasca si de Rabinul Iasului.
Acum, daca nu mai avea „pravalia”, bunicul se reprofilase. Invatase de la cumnatul lui din Husi meseria de „haham”, adica se ocupa cu sacrificarea gainilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi placea. Dupa datina evreii n-au voie sa consume singe. Sacrificarea consta in a face o taietura mica la gitlejul gainii pentru ca tot singele sa se scurga afara. S-o vezi pe gaina asta jucind tontoroiul in colbul tarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul incerca sa ma linisteasca spunind ca gaina sufera mai putin decit daca ii tai capul de tot. Mai tarziu am citit ca asa este. O fi,… as intreba gaina. Apropo, de chestia cu singele: pentru a face disparut tot singele, gospodina o mai si sareaza si o pune la uscat. Jmecherii aia care sustineau ca evreii fac azima de Pasti cu singe de copil crestin (vezi pina si fratii Grimm), vorbeau prostii.
Si-i spune intr-o buna zi bunicul: „Hai nepoate la un spatir la Stefan cel Mare”. Ii dau eu mina ca sa nu ma taie vreun vreun car cu boi si hai la spatir – plimbare, adica. Si-l vad pe bunicul ingindurat si fara gust de vorba. Tocmai inflorisera copacii de tei si eu aveam ceva nelamuriri pe chestia asta. Si-l vad pe bunicul ca tot arunca priviri furise in dreapta si-n stinga. „Ce e bunicule?”, intreb. „Poate dau de ala care l-a ucis pe tatane-tu in Pogromul de aici, sa-l rup. Numai 50 de creminali fac puscaria. Unde-s toti ceilalti?”
Ben-Gal