ACUM.TV

Pentru fiecare pisc al sufletului nostru exista undeva un semn, un caiet bine tãinuit, o fila de jurnal unde tu cu tine ai aprins o luminã proprie, unde poti sã plângi în voie sau sã te bucuri fãrã a te stie nimeni…! În fata foii albe de hârtie gândurile tale sunt libere, ca fluturii, devin unice asa cum si visele tale împãrtãsite în taina numai
confidentului tãu, – jurnalul! Sunt tot atât de speciale tocmai pentru cã lumea interioarã a fiecãrui om se vrea foarte puþin explorata!
Cu trecerea timpului, când sufletul iartã si se-mpaca cu întâmplãrile lui, cu acceptari de tot felul, sã nu le numim renuntãri, vrei si mai mult – recitesti si descoperi cã ai ceva de spus, ca sentimentele trãite de tine vrei sã le-mparti cu cei din jur… Jurnalele adolescentei pot avea valoare literare pentru cã se nasc din puritate, sinceritate si lacrima trãitã mai altfel, acolo ai pus tu suflet, acolo ai scris primele tale versuri de dragoste, ai iubit pe cineva sau poate… numai ideea de dragoste, ai adunat tot ce ti-a plãcut, versurile marilor poeti, panseuri, gânduri, idei în care poate si pentru un minut te-ai regãsit pe tine în ele, ai simtit si tu la fel…
Va provoc la un joc, sã va recititi jurnalele, sã transformati trãirile voastre în fluturi, asa cum vreau eu sã fac acum, câteva din încercãrile mele lirice au îmbrãcat forma tiparului mai târziu, – n-am vrut sã le-ngrop numai pentru mine, sã ramana-ntemnitate intre douã coperti!
Poate veti descoperi si voi ca si mine cã aveti ceva de spus, ca tot ce ascundeam pânã mai ieri cu mare grija poate fi astãzi un babilon de semnificatii!
Scoateti-vã la lumina tot ce tineti încuiat numai pentru voi, v-am spus ca sufletul fiecãrui om este plin ochi de lirism, va-ncurajez sã faceti lumina în voi, nu vã sfiiti, un bob din experienta voastrã poate naste o mica lume.

Adolescenta este un adevãrat „laborator” de plãmãdiri ale personalitãtii pentru cã este perioada cea mai fragila si
mobila a evolutiei fizice, psihice si sociale a tânãrului. Adolescenta vine cu vise „neinplinite”, naste probleme despre iubirea „imposibila”, despre relatii „dezastruoase” tocmai cu cei pe care-i iubiti si vã întrebati neîncetat: DE CE?
Sunteþti la vârsta unui proces în zig-zaguri, cu salturi spectaculoase, dar si cu oprelisti, iar întrebarea „cine sunt” devine uneori obsedanta… Este vârsta adolescentei acea închidere în sine, închiderea sufletului în propriul jurnal, „el” va întelege, „el” stie cata suferinta duceti cu voi – toate aceste „arderi” ale voastre nu înseamnã decât
studiul propriei deveniri – cãutarea de sine, autodescoperirea si autovalorizarea!
Întradevãr, voi gânditi altfel, într-un mod foarte unic si personal, voi transformati valorile materiale în spirituale în modele si idealuri de viatã. Nu am considerat niciodatã adolescenta o crizã ci dimpotrivã, este vârsta oglinzii si a creativitãtii. Din consumator de cultura, adolescentul devine creator de cultura. La 16 ani – Eminescu a scris „La
moartea lui Aron Pumnul”, Mendeleesohn Bartholdy a compus „Visul unei nopti de vara”, la numai 12 ani, N. Grigorescu a pictat lucrãri remarcabile la 17-18 ani, etc.
Este vârsta curajului si a ideilor abstracte, a dramatismului, a conduitelor: „totul sau nimic” la toate aceste caracteristici adãugându-se nevoia voastrã de originalitate, – timpul cãutãrilor înseamnã tot creatie!
Scrieti-vã ideile în jurnale. Este o terapie formidabila sã-ti
recunosti sentimentele, chiar e necesar sã plângi dacã trebuie, numai tu cu jurnalul tãu stii cel mai bine prin ce treci, frãmântãrile tale sunt unice, asa cum esti si tu!
Creatia ta înseamnã cunoastere. Tocmai asta te defineste pe tine si te leagã afectiv si cognitiv de cei din jur. Tot ce scrii, tot ce gândesti înseamnã construcþia constiintei de sine, tu elaborezi trãsãturi caracteriale (încrederea, demnitatea, dorinta de dreptate, perseverenta) tot ce atingi cu sufletul tãu se diferentiazã în unic!

Voi, adolescentii, cu entuziasmul si ardoarea vârstei dati succesiune vietii, intensitate, profunzime, voi dati valoare vietii si sudati natural copilãria de maturitate! Noi adultii suntem mândri de voi dar suntem mai infantili în a ne arata în vre-un fel sau altul acest lucru! Avem si noi mii de defecte, n-avem rãbdare si timp sã fim mai multã vreme cu voi, sã va sprijinim trãirile si confidentele, suntem oponenti, unii dintre noi ridiculizam, minimalizam sau marginalizam actiunile voastre, n-avem tact, chef de dialog.

Relatiile dintre generatii au fost mereu aceleasi, n-am învãtat nimic, noi adultii, de la propria adolescenta, nici de la pãrintii nostri, iar voi la rândul vostru veti fi tentati sã înfrânati adolescentilor ce vin aceleasi lucruri. Nu uitati asta, e în legea firii sã pãstrãm acest stres universal (intre generatii). Tocmai pentru a fi voi în luminã, mai strãlucitori, mai în arena vietii pentru cã lupta din voi însivã nu s-ar vedea înafara. Adolescenta n-ar mai fi un generator de opinii si discutii în contradictoriu. Ar fi plictisitor sã disparã dintre noi lupta, dezvoltarea personalitãtii ar fi astfel infranata, adolescentul ar fi
arid în sentimente, v-ati gândit la asta?
Lumea adolescentilor e plinã de emotii, de dorinte, este o lume a afirmãrii si exaltãrii, sentimentele iau cu asalt tot ce e mai frumos si de nerealizat la prima vedere.
Trãiti frumos si scrieti-vã în jurnale trãirile, dupã ani veti fi mândri de evolutia voastrã si vã va da acest lucru un sentiment mai profund de acceptare. Veti deveni maturi, nu dintr-o datã, ci progresiv, nu va mai doriti sã cresteti mai repede. Faceti o magie si intarziati-va aceastã vârstã, unii o numesc „ingratã” eu o numesc „de aur” si credeti-mã pe cuvânt cã stiu ce spun!

Acest articol a fost publicat luni, 4 decembrie 2006 la rubrica Universul Copilariei.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.