Nu demult, Sigmund Freud descoperea sexul în mintal. După 1968, când Parisul a cunoscut cea mai spectaculoasă „revoluţie” de moravuri, divanele au început să scârţâie cu o intensitate fără precedent, libertatea sexuală devenind o cauză naţională, femeia franceză, cu sânii la aer liber, instalându-se pe primele baricade al revendicărilor. Tabuurile s-au transformat în legende amuzante, iar stahanovismul erotic în sport de masă. Pentru a obţine un maximum de orgasme, cetăţenele moderne au trebuit să multiplice actele epidermice, să se ofere în toate ocaziile, să adopte poziţiile cele mai radicale ale emancipării. Căsătorite sau celibatare, pârguite sau bine coapte, vulcanice sau frigide, povestea lor este, în general, aceeaşi: dificultatea de a juisa fără nici o restricţie (morală sau religioasă), dorinţele refulate, absenţa de plăcere, fantasmele de tot genul.
Sexul, devenit o afacere publică, face să se uite, cu o surprinzătoare uşurinţă că, mai întâi de toate, sexualitatea este o afacere individuală.
Unde suntem astăzi? Aspectul cel mai frapant este acela prin care discursul privind sexualitatea devine omniprezent. Pudoarea „ghetto-ului” privat – mai ales în ţările unde democraţia şi libertatea individuală sunt în derapaj liber, România ne făcând o excepţie – e considerată ca desuetă. Multiplicarea scrierilor, articolelor, emisiunilor de televiziune, datorează succesul lor public, în cea mai mare parte, acestui domeniu, unde instinctele sunt preaslăvite. Desacralizarea „sex toys”-lui (vibromasoare şi alte artificii asemănătoare), a practicelor deviante: liber schimbism, partouze (întâlniri colective mixte) au creat noi norme, la fel de tiranice ca şi tabuurile destinate combaterii lor. La drept vorbind, pretinsa libertate de moravuri a reconfortat blocajele, dovedind că nu-i vorba de o nouă libertate. „Mediul nostru înconjurător, glorificând atât sexul cât şi decalajul cu realitatea, creează un fel de genune, unde primele victime sunt femeile”, spunea medicul sexolog Ghislaine Paris, într-un articol din Madame Figaro.
Unii le numesc tele-realitate, propunând imagini de un larg evantai de experienţe sexuale, unele chiar extreme, lipsite de orice pudoare, în faţa milioanelor de spectatori, nu rareori la orele unde copii nu fac încă dodo. Mi-a fost dat să asist la o emisiune, pentru mine patetică, unde Sophie, o tânără femeie de 30 de ani, îşi ofta durerea astfel: „Eu sunt sigură că noi nu suntem un cuplu normal. La vârsta noastră, frecvenţa relaţiilor sexuale ar trebui să fie de trei sau patru ori pe săptămână…”
Suferinţa acestei femei, ale cărei dorinţe erotice nu corespund dictaturii normelor de a juisa cu orice preţ şi de cât mai multe ori, nu este generală dar, cu tapajul mass-media actual, ar putea deveni.
Marketingul negustorilor de instincte primare, saturează piaţa cu tentaţii, din ce în ce mai extravagante, exploatând un filon destinat de natură altui scop. Normalul începe să fie ridiculizat printr-un deplorabil slogan publicitar în revistele magazin de „specialitate”, de genul: – „Cum, numai trei orgasme pe lună? Consternant! N-ai încercat niciodată schimbismul? Eşti de plâns! Nimic în afara clasicului sutien+slip, nici măcar o guepieră în skai (corset cu portjartier)? Dezolant! Nimic în afara poziţiei tradiţionale a misionarului, nici măcar etc., etc.?…
– Nu! Viaţa mea e un cavou, mă simt din ce în ce mai blocată !”
Psihologii, sexologii, psihanaliştii, lansează un semnal de alarmă în faţa exceselor paroxistice, incitatoare la libertinaj sau la aşa numitul drept de „educaţie sexuală” şi de emancipare a femeii, menţionând că aceste excese atacă fundamentele dorinţei feminine, deci identitatea feminină şi, mai cu seamă, raportul dintre bărbat şi femeie.
Ghislaine Paris, a ascultat în cabinetul ei parizian zeci de femei în pană de dorinţă sexuală. Deseori îndrăgostite, deseori în cuplu, dar rareori fericite în pat, conştiente de a fi în decalaj cu ce, în mod normal, ar trebui să se opereze de la sine.
Când fetele sunt crescute într-un ideal romantic, cum ar fi acela al prinţului şarmant şi al „Frumoasei din pădurea adormită”, trezirea la realitatea cotidiană poate produce un şoc violent. Ne-am putea imagina un prinţ şarmant, pur şi romantic, luptând cu o erecţie necontrolabilă, în faţa unei fecioare „adormite” şi cufundate într-un vis erotic de orgasme succesive… „Fetele sunt deseori încurajate să se mulţumească cu o poziţie sexuală infantilă – scrie Dr. Paris – privilegiind romantismul, un veşmânt interesant al impulsiunilor sexuale, care însă nu cunoaşte existenţa şi realitatea”.
Educaţia a construit bariere de pudoare prea rigide, iar religia a inventat păcatul cărnii. Toate astea nu fac decât să blocheze însăşi viaţa sexuală a cărei absenţă riscă să destructureze limitele între sine şi celălalt. De unde sfaturile majorităţii specialiştilor: „Femei, mângâiaţi-vă! Uitaţi tabuurile, interdicţiile şi barierele şi începeţi printr-un abandon solitar înaintea celui în duo!
Continuând supresiunea nucleului central, intimitatea, ca şi o expoziţie publică permanentă, se riscă o fragilizare a relaţiei de cuplu, în favoarea unor forme de exhibiţionism colectiv. Dependenţa de o hipersexualizare a societăţii poate crea, de asemenea, tipul de femeie sigură de ea, gurmandă, care îşi asumă statul de „femelă” dominată sau dominatoare. În acest stadiu, toate îndoielile sunt legitime, un lucru rămânând totuşi sigur, acela al imposibilităţii reîntoarcerii la vremea când Marcel Proust afirma: „Femeile sunt instrumentele interschimbabile ale unei plăceri mereu identice”.
Astăzi se mai adaugă primejdiile igienice, sida şi alte maladii transmisibile, determinând o parte dintre femei să prefere abstinenţa decepţiei.
Ceea ce apare ca o evidenţă non-discutabilă, este faptul că reuşita sexualităţii unei persoane, este, în majoritatea cazurilor, una din condiţiile indispensabile satisfacţiilor sufleteşti. În tot cazul, femeile încep să perceapă diferenţa între un manechin cu fesele şi sânii bombaţi, făcând reclamă unei mărci de îmbrăcăminte şi propriul lor corp. Ele ştiu deja că, fără să arate ca un „canon” de vitrină , debordând de tinereţe şi de jovialitate, pot seduce şi se pot face dorite.