Împrejur nisip galben cafeniu, și sorele.
Neghiobul râde ca un copil răsfățat.
Troiene fierbinți îmi ard ochii, gleznele, tălpile.
O șopârlă crispată mă privește cu ochii reci
Ai unui judecător imparțial.
(Ochii lui Toma; nu i-am uitat!)
Știe oare ceva despre pasiunile mele vinovate?
Amintirile cu zăpezile se acund, se topesc, curg.
Lacrimi sărace se usucă înainte de a atinge nisipul.
Rămân doar urme pe obrazul ne ras.
Crivățul alb cu unchiul Petre cu genele înghețate,
Cu stejarii crăpați, cu cerul din cristal albastru,
Cu sania încotoșmănată în țoale groase,
Se șterg încet din nestatornica-mi memorie.
Fac plinul de benzină la Barstow
Și alerg mai departe spre Las Vegas.
Sper să prind măcar o clipă de glorie…!?!?