Tu nu stai locului, te strecori prin
lanul de trifoi, ca un iepure
fugărit de ogar, ca un lup urmărind
ciuta prin apa scundă a vadului.
O, şi când dormi,
flacăra ochilor tăi proiectează
pe tavan imaginea confuză a viselor :
o ceremonie păgână,
în care spre a rămâne viu
trebuie mai întâi să mori.
Sau să te stingi ca o lumânare a cărei flacără
se confundă cu razele lunii,
cu fumul ce poartă sufletul la cer.
Iată, şi azi e la fel!
Umbli, păşeşti pe creasta valului,
mai femeie decât Eva, mai zeiţă decât Atena,
cea hulită de hopliţi şi spartani.
Rătăcind pretutindeni, urmărită de toate ispitele.
Va veni seara şi vei sosi
înveşmântată în haine străine,
şi, când ne vom aştepta cel mai puţin,
te vei frânge ca un fir de iarbă
mestecat de măselele gerului.
Apoi, nu va mai fi nici un apoi, căci
tu nu aduci curaj, Mijlocitoareo,
ci veşnicie.
respectate domn VASILE IGNA ,