M-am retras în bibliotecă, în liniştea cărţilor. Printre jaluzelele întredeschise străbate ciripitul păsărilor din crîngul din spatele casei bunicilor în care-mi petrec weekendul, conac situat în lizierea pădurii.
Bărbaţii au plecat o dată cu mijitul zorilor la pescuit; eu am rămas lenevind în etajul de sus al conacului, camera copiilor, pe timpurile tatei.
M-am trezit în miros de cozonaci şi cacao; soarele se săltase de ora zece. După ce m-am împrospătat cu apa rece de fîntînă pusă în carafa de porţelan, am coborît la cuhnie, rupînd o bucată de cozonac încă aburind. Cînd să fur şi o cană de cacao, bunica a apărut cu un zîmbet de zînă bună şi sărutîndu-mă pe frunte mi-a spus \”Eşti ca tactu; nici o dată nu ia plăcut la sfărşit de săptămînă să se scoale cu noaptea-n cap. Dar acum, se comportă ca bătrînu’.
După ani de zile, în care rosturile vieţii ne-au împrăştiat pe roza vînturilor, am hotărît să ne petrecem un weekend acasă, la bunici.
Am citit cu nesaţ titlurile prăfuite ale cărţilor cu care tata şi-a desfătat copilăria; m-am bucurat regăsind multe din aventurile şi pelegrinările în care mi-am petrecut copilăria-mi şi adolescenţa-mi răsfăţată de liniştea căminului părintesc. Apoi, într-un ungher am găsit cu surprindere ediţii de homeopatie, yoga, gaia natural house, feng shui, cristalografie, zen, taoism.
În stînga căminului am găsit barul, ascuns între cărţi. Mi-am turnat un pocal de vin rubiniu, şi m-am înfundat în fotoliul englezesc, cufundîndu-mă în The Tibetan Book of Living and Dying. Dintre pagini, un miros discret de stafide, muscat, miere şi tutun îmi gîdilă respiraţia avertizîndu-mă că bunicul citea această carte. Gîndurile m-au făcut să aprind o pipă cu tutunul preparat de stăpînul casei. Un miros de cozonac mi-a semnalat prezenţa bunicii. Cu o voce suavă, blajină, împăcată, mi-a şoptit \”şi tu simţi scurgerea timpului din clepsidra bătrînului?\”.
I-am replicat cu toată blîndeţea de care am fost în stare \”trebuie să ducem cu noi mai departe clipele frumoase pe care le-am trăit pe aceste meleaguri\”.
Terminînd pipa, am pus cartea în raft, şi am continuat weekendul, bucurîndu-ne de reuniunea familiei.
Nu după mult timp, de la această reuniune, telefonul în noaptea Mediteraneeană, m-a readus la liturghia din bisericuţa acoperită cu şiţă.
Frumos!
Loredana