Evhen Șevciuk (stânga) era în 2006 aliatul lui Igor Smirnov
Sprijinitorii lui Igor Smirnov, președintele în exercițiu al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene (RMN), cer dizolvarea Comisiei Electorale Centrale a RMN și anularea scrutinului prezidențial din 11 decembrie în care favoritul lor s-a clasat al treilea, fiind eliminat din cursa pentru președinția regiunii separatiste. În turul al doilea ar urma să se înfrunte președintele Sovietului Suprem, Anatolii Kaminski, și predecesorul său în funcție, Evhen (Evghenii) Șevciuk.
Partizanii liderului de la Tiraspol, susțin că rezultatele scrutinului din 11 decembrie, în care Șevciuk este creditat cu 38%, Kaminski cu 26% și Smirnov cu 24%, sunt măsluite și îi cer președintelui în exercițiu să declare starea de urgență pe teritoriul RMN.
Reacția acestor sprijinitori spune multe despre Smirnov, aflat de 21 de ani la conducerea unei regiuni unde democrația îmbracă forme mai bizare chiar decât în Rusia (fără al cărei sprijin supraviețuirea RMN ar fi îndoielnică).
În vârstă de 70 de ani, originar din Petropavlovask, peninsula Kamceatka din extremul orient al Rusiei, Smirnov a sosit pe aceste meleaguri în 1987 și a devenit lider al proaspăt declaratei “independente” RMN în 1990. A fost reales în scrutinuri populare cu majorități covârșitoare în 1991, 1996, 2001 și 2006.
Smirnov a condus regiunea ca pe un fel de feudă proprie, ducând o politică de sfidare a Republicii Moldova, cu sprijinul tacit al Moscovei , care între altele nu pare grăbită să-și recupereze creanțele de două miliarde de dolari pe care regiune nistreană le datorează companiei Gazprom, în contul gazelor livrate în ultimii 20 de ani.
Dacă separatismul nistrean a fost profitabil pentru Smirnov, familia sa și un grup restrâns de acoliți, populația, de circa 555000 de persoane, nu a tras decât ponoase. Sărăcia și izolarea regiunii, agățată între Republica Moldova, căreia îi aparține de drept și Ucraina, dar depinzând de Rusia pentru supraviețuire, s-au adâncit în continuu.
Regiunea nistreană este o struțo-cămilă unde se combină vestigii staliniste cu practici de tip mafiot, iar Smirnov este de fapt părintele acestui stil de guvernare gangsteresc. Până la urmă, chiar și Moscova s-a săturat de clanul Smirnov, iar în noiembrie a percheziționat domiciliul din Moscova al lui Oleg Smirnov, fiul liderului de la Tiraspol, bănuit de deturnare de fonduri în valoare de pestec inci milioane de dolari, alocate de Rusia pensionarilor din RMN ca ajutor umanitar.
L-am cunoscut pe Igor Smirnov la sfârșitul lui august 2006 în cadrul unei conferințe de presă la Tiraspol. Arogant și suspicios față de oricine se exprimă în limba română, Smirnov a făcut din paranoia (“pericolele externe”) un stil de guvernare. Până la urmă însă, și populația din regiune s-a săturat de “liderul iubit” și i-a tras un șut prin buletinele de vot de data de 11 decembrie.
E drept că nici Șevciuk (43 de ani, etnic ucrainian originar de la Râbnița) și nici Kaminski (ucrainian originar din Federația Rusă) nu sunt niște alternative radicale la Smirnov. Ambii au fost în trecut apropiați liderului de două decenii al RMN și, mai important, susțin în totalitate sepratismul nistrean.
Smirnov a fost ucenicul vrăjitor al Moscovei, care a aplicat acum mai bine de două decenii tactica divide et impera atunci când Imperiul Sovietic se destrăma. A servit interesele Rusiei în regiune, dar mai mult a servit interesele proprii. Chiar și după standardele Rusiei lui Putin un astfel de personaj și-a epuizat utilitatea politică.
La fata Smirnov se aseamana mult cu Mephisto: Sprancenele, barba, ochii. Are ceva dracesc. Snegur l-a avut inchis intr-o celula la Chisinau, dar l-a eliberat, desigur din mila crestineasca. Iar acest demon a declansat razboiul in 1992, s-a varsat sange, au murit oameni. Iar el traieste, se plimba, viziteaza Germania, Europa… Nu cred ca va fi pedepsit, puteau s-o faca rusii pentru delapidari de ajutoare banesti din Rusia, dar n-au s-o faca, e creatura lor, sange din sange kgb-ist. He’ s a son of a bitch, but he’ s our son of a bitch- vor spune rusii.