E seara ce trece departe de tine, toate trec rămânând urme când mă mistui pentru un gând, pentru o idee, la vremea căutărilor ce au dat rod. Dacă timpul s-ar opri acum când vreau eu, fericirea ar fi pe măsura dorinţelor, asta pentru că am întâlnit-o şi, e la locul ei în mâna purităţii.
Fericirea mea este zborul legat de tine şi, am cerul meu ce păstrează clipa de fericire ce îmi ajunge o viaţă. Tu ai dat visului chipul iubirii într-un început de permanenţă, reînoindu-mi timpul ce păstrează o verigă între inimi. Viaţa mea e cuprinsă în sentimente şi zilele sunt alături de tine sărbători ce-mi dau prospeţime, iar nopţile sunt mângâiate de dragoste.
Tu ai aruncat flori pe ţărmul iubirii şi împreună suntem doi străjeri la porţile tainei fără păcat. Privesc înaltul luminii, clipă a vieţii ce mi s-a schimbat în cântec şi, prin tine m-am dus mai departe pe căi neumblate într-o împreunare unică, împreunarea mea de viaţă.
Mă rog de-i noapte sau zi pentru trăirile noastre şi, iubindu-se până la capăt, ca o meditaţie la dragoste. M-aşez lângă vise, le sorb şi le încălzesc în gând, acum când eu respir, doar prin vocea ta. La braţ cu gândul imaginea ta se lasă dezvelită în strălucirea ei dându-i putere vieţii iar ochiului meu imagini ce le-nnoiesc mereu. Nevolnic gând?
Simt fericirea, trecutul meu nu există, acum în mine e iubire, e visul viaţă născut din gândul meu de-o clipă, ce se topeşte-n timp. Ţi-am putut da oare ceva ?! Dacă ţi-am adresat cuvântul de mulţumire, înseamnă că mă pot numi, iubire. Voi iubi până la sfârşitul vieţii o singură femeie, iată un singular fericit.