Trăiesc cuprinsă parcă de o teamă
de-atâta timp o am şi tot mi-e frică,
aş vrea ca tu măcar să-mi iei în seamă,
trăirile ce le-am avut, sunt o ispită!
Mi-aduc aminte de o floare rară,
numită, pot a spune ” fericire”,
mi-ai dat-o, o udam seară de seară,
cu lacrimi, ce erau doar pentru tine.
Aş vrea să ne iubim din nou, o vară,
lăsând în urmă râuri de suspine,
dorindu-ne să ne trezim în braţe,
iubindu-ne şi vara care vine!