De ce priveşte lumea la picioarele mele?
Lighioanele acelea mici şi rele sunt zdrobite acum;
nu mai mişcă.
Acidul inimilor de furnică îmi sfârâie printre degete,
Îmi arde bătăturile.
Mă tem că voi fi pedepsit.
Cine poate ierta masacrul?
Atotputernicii ascunşi în umbrele cerurilor fac la fel.
Dar legea lor e mai sus decât tălpile mele;
Și-i oarbă.
Nu răspund pentru faptele lor.
– Mamă, mi s-au urcat furnicile pe picioare.
– Du-te la pârâu de te spală!