Fusese brad falnic.
Il strajuiau feriga, clopoteii vinetii.
s-a tot napustit la cer, dar amarnic
e orice urcus. In crudele dimineti
vantul i-a smuls coroana, cantul;
se taraste sub greaua carapace,
ranile inca vii – legamintul
cu azurul, nimic nu-l mai desface.
Nu a ajuns nicicand la metereze
urca zilnic, norii fosnesc versantu-nalt,
cade-n avalanse de bazalt.
Doar printre stancile obeze
mugurii tai renasc, ma-mbie
cu rachiul cel mai pur, poezie.