Cantam.
Cantam la pian,
Cantam un cantec de iubire,
Cantecul unei iubiri pierdute
In rafturile unei biblioteci vechi,
In rafturile pline de carti prafuite, nerasfoite si murdare.
Melodia mea rasuna in salile lungi si reci,
In zecile de camere, asemenea celei in care ma aflam.
Eu sunt acum,
Castelul a existat demult.
Amintirea lui e si amintirea mea.
Si m-am ratacit in timp,
Alaturi de pianul asezat intr-una din cartile vechii biblioteci.
M-am regasit intr-o camera alba,
Cu pereti albi
Si cu ferestre albe.
In mijloc, un pian alb,
Luminat de raze albe, solare.
O fata palida, cu rochie alba, cu maini albe,
Cu privirea pierduta
Se uita la mine.
Era Mara.