Lectura unui inspirat text despre „Nemernicia pe Internet” al lui Andrei Cornea semnalat de Michael Shafir (pe care nu-l putem relua datorita politicii restrictive al publicatiei in care a aparut) m-a dus cu gandul ca aceasta nemernicie este mult mai extinsa decat pare la prima vedere (relevandu-se nu doar in comentariile la articole, la care se refera d-l Cornea).
In realitate, majoritatea grupurilor si a blogurilor personale, sunt alcatuite din si de catre persoane care sunt acolo aproape exclusiv ca sa IA (defulare, informare, aplauze, puncte imaginare, etc.) si aproape deloc ca sa dea (timp, spirit constructiv, etc.) De aici rezulta caracterul preponderent de CONSUM al acestor adunari si adunaturi de texte, si nu de PRODUCTIE.
Or asta, in cartea mea, e o nota submediocra unei entitati – persoana sau grup – care ar pretinde o anumita doza de stima fata de sine. Din cauza asta blogurile si grupurile, in general PUT. Sunt ca un azil de batrani de mana a treia in care, cand intri, te izbeste de la inceput un miros dulceag de proteze neiginenizate – sau mai rau.
In acelasi articol, Andrei Cornea atrage atentia asupra anonimatului celor care comenteaza pe Internet, care isi pot permite, astfel, mult mai mult decat daca ar fi cunoscuti personal. Pe de alta parte, cred ca pe calea acestor bloguri si forumuri se dezvaluie (celor care au timp si stomac sa le citeasca) realitatea lumii in care traim. Vom observa ca e la fel sau chiar mai rea decat cea descrisa intr-una dintre cartile mele preferate, mereu actualul, Candide.
Aceste bloguri și forumuri permit, adeseori sub protecția anonimatului, desfășurarea în plenitudinea ei a prostiei fudule.
Exista realitati de care nu trebuie sa ni se aminteasca in permanenta, de parca noi n-am fi constienti de ele. Traim pe aceeasi lume, suntem muritori cu totii, etc. Si coplesitoarea majoritate NU suntem idioti. Dar cand mijloacele tehnologiei moderne de comunicare sunt folosite preponderent pentru a raspandi ura, rautate, spirit malefic, nu vad nici o valoare adaugata in a constientiza inca o data ca acestea exista – de parca nu stiam si pana acum. Este important de remarcat curajul aditional pe care il dobandeste rautatea, de obicei lasa, perfida, amatoare de lovituri din umbra, sub protectia anonimatului. De aceea in ACUM descurajam anonimatul si incurajam marturiile, opiniile textele semnate cu nume reale: pentru o oferi un exemplu de urmat, pentru igienizarea comunicarii.
Articolul se numeste “Netrebnicia pe Internet”.
Draga D-le P.Clej,buna ziua.
A-si dori sa va semnalez o contributzie recenta pentru „igenizarea comunicarii” .Este vorba de ce a scris D-l A.Plesu in Dilema Veche.”Cine pe cine besteleste”.Dar sa stitzi ca si aici in State se practica acelasi mod de a se repezi la beregata unui candidat,mai ales acum cand in Florida sant alegeri.Citind si ascultand ce se spune despre un candidat din opozitzie si viceversa,stai si te intrebi de ce sa-i mai alegi.Daca chiar totzi sant niste excroci.E bine totusi ca aici se intampla numai cand sant alegerile.Spre dosebire de…
Sa auzim de bine.Felicitari pentru „ACUM”.
The Best,L.Lorin,SUA>
Faptul ca cineva ar putea sa critice ceea ce se scrie pe un blog, consider un lucru bun atata timp cat se incadreaza intr-o (minima) decenta. Pentru ca daca e o critica fara o baza, facuta doar de dragul de a critica, ma face sa zambesc, iar daca loveste intr-un punct slab atunci reprezinta o metoda de a identifica acel punct slab.