am rătăcit atâtea şi atâtea cărări
şi m-am căutat pe strada mea
la numărul cinzeci şi şapte.
am bătut la poarta închisă la culoare
şi vântul mi-a certat insistenţa
ce repeta ca un papagal
cuvintele învăţate în colivia sedusă
de lacătul închis şi cheia aruncată
într-o baltă ce mirosea
a putrefacţie.
mi-am pironit privirea dojenitoare
pe harta din palma cea stângă
iar potecile şi indicatoarele
se îmbulzeau să mă scoată
pe aceeaşi stradă
la numărul cinzeci şi opt.
