(Raspuns lui Mircea Cartarescu, \”De ce iubim femeile?\”,
\”De ce iubim barbatii?\”)
De ce iubim copiii?
Fiindca se nasc mici si sublimi,
Daca le zimbesti iti raspund cu zimbet divin;
fiindca sint ai nostri, cei mai frumosi, cei mai destepti
si sigur vor fi doctori, avocati, sau cel putin profesori,
cu putin noroc vor putea fi bogati.
Fiindca ridem si credem ca obraznicia lor e pura inteligenta,
Si cind ni se urca in cap, intelegem ce mult ne iubesc,
Pentru ca ne vedem in ei cum am fost noi la inceput,
Si le oferim tot ce noi n-am avut,
fiindca sigur nu vor citii aceste rinduri
si le vom inregistra cu placere pe disc,
Ca doar cine mai citeste ceva in zilele noastre?
Vor fi cei mai buni elevi din clasa
Persecutati de niste profesori care nu-i pot intelege.
Fiindca le vom calca uniformele cind vor fi la armata,
Si nu vom vedea dupa ce vom bate frumos la usa lor,
O fata din vecini ascunsa sub plapuma,
Dar pe unde oare a intrat?
Fiindca ne vor invita la nunta lor,
si ne vor aduce nepotii,
cind se vor duce la restaurante elegante,
la care noi nici nu visam, dar savuram
imaginar minunatul gurme,
am fi preferat sa mearga la filme, la teatre la Opera, la cocerte,
dar noi suntem inapoiati, ei avangarda, stiu sa traiasca prezentul,
fiindca ne vor arunca la cel mai ieftin azil,
ca sa ne ia ce a mai ramas din economii,
ca aproape tot deja le-am dat, si casa,
sa puna in locul nostru, copiii lor neterminati.
Felicia Herscovici
Felicitari autoarei pentru aceasta poezie realista si patrunzatoare la suflet. Mi-a amintit de poezia „Irepetabila povara” de Adrian Paunescu, deosebirea fiind ca autoarea scrie din punctul de vedere al parintilor despre copii, parintii iertatori si plini de sperante, dispusi sa accepte totul din partea copiilor…