Cind, pentru al treilea an consecutiv, telefonul meu a sunat dimineata pentru a oferi detalii despre un masacru in masa care tocmai se intimplase in Finlanda, am simtit cum imi fuge pamintul de sub picioare. Era 31 decembrie, eram in Paris, cumparam sampanie si stridii, si ultimul lucru la care ma gindeam era ca inca un finlandez disperat incearca sa atraga atentia asupra vietii lui irosite in zadar.
Consider un semn de mare disperare ca un om, oricare ar fi el, sa isi ia pusca si sa o descarce in alti semeni de ai lui. In ce tara traiesc, m-am intrebat, si mi-a revenit in fata ochilor pasaje din propria mea viata in Finlanda, cind singuratatea este atit de mare, incit as da orice sa ma asculte cineva si sa ma priveasca in ochi. Lipsa legaturilor sociale semnificative este din ce in ce mai mare in ziua de azi, unde multi oameni se ascund dupa lucru, dupa obligatii sociale si evita apropierea semenilor care il pot rani. Toti fugim de suferinta, nu ? Si toti vrem sa fim acceptati , auziti, intelesi. Pentru cei doi adolescenti finlandezi care au descarcat pustile in colegii lor precum si pentru rezidentul kosovar de 40 de ani care si-a ucis fosta iubita si colegi ai acesteia intr-un centru comercial de langa Helsinki in ziua de 31 decembrie, strigatul de disperare a fost mai mare decit respectul pentru viata si legi.
Finlanda este o tara in care aproape saptaminal ziarele de seara scriu despre omucideri. Tristetea este ca acetea se intimpla in majoritate in familie. Acte publice ca acestea trei sunt rare. Finlanda este una din putinele tari din lume in care copiii se duc la scoala neinsotiti, cu transportul in comun, fara a se feri de rapiri si molestari. In Paris, prin contrast, masinile nu sunt lasata sa stationeze in fata scolilor, de teama atentatelor care au atins copii de -a lungul anilor. In acelasi fel, femeile pot merge fara teama noaptea pe strada, iar oamenii in virsta dau casierilor portofelul sa ia de acolo suma exacta pentru cumparaturi. Atunci de ce aceste omoruri uneori de o cruzime extrema impotriva propriilor copii, parteneri, vecini?
Din raportul politiei, care a durat un an pina a fost intocmit, si a constat din interviuri si analize minutioase, raport realizat in urma uciderii de catre un tinar de 18 ani si a 9 persoane, inclusiv pe el, in 2007, izolarea sociala este un factor important. Din spusele familiei, tinarul nu avea prieteni, era izolat si colegii rideau de el in scoala. Hartuirea copiilor de catre colegi este extrem de des intilnita, si nu numai in Finlanda. Copiii, mai ales daca traiesc in familii dezorganizate- in care un parinte este alcoolic, are temperament volatil , este bolnav mental – sunt extrem de vulnerabili la felul in care sunt priviti. Crescind cu sentimentul ca totul este din vina lor, au tendinta de a atrage persoane care ii chinuie si se interiorizeaza. Fiind raniti de cei mai apropiati lor, nu au incredere in semenii lor si evita orice legaturi apropiate. Torturati de suferinta interioara, unii devin ceea ce ne-am obisnuit sa numim bolnavi mental. Altii au dezechilibre ale creierului care se accentueaza din diverse cauze. In Finlanda lipsa de lumina in noptile lungi de iarna este un motiv de depresie si de sinucidere. Asa se naste o victima care poate deveni autorul unor atrocitati fara seaman. Acesta este profilul celor doi tineri care au tras la intimplare in jurul lor.
Finlanda este a treia tara din lume dupa numarul mare de arme pe cap de locuitor, dupa Statele Unite si Yemen. Finlanda are 1.6 milioane de arme legal detinute pentru 5.3 milioande de locuitori, ceea ce inseamna ca aproape un finlandez din 4 detine legal o arma. In plus, circa 1000 de arme ilegale sunt confiscate in fiecare an.
Abia la sfirstitul lui 2008, dupa ce al doilea adolescent si-a ucis colegii cu o arma detinuta legal, Finlanda a introdus obligativitatea unei adeverinte medicale inainte de a obtine permisul de port arma.
Dealtfel, o legislatie mai stricta este de dorit, cu un control psihologic anual, asa cum este in Franta, dar ceea ce sugereaza diversi factori sociali in Finlanda este cresterea calitatii serviciilor de sanatate mentala, pentru a identifica persoanele cu probleme si a putea interveni la timp.
Politicienii finlandezi prefera sa o ia usor, dupa traditia tarii, si inca se intreba despre ce este vorba, acuzati de presa ca nu realizeaza ca ceva ete intr-adevar gresit rau in starea mentala a locuitorilor. Consumul mare de alcool indica faptulc a este ceva gresit cu Finlanda. Tara are o \”cultura a violentei\”, a spus o autoare finlandeza luata repede peste picior de cei obisuiti sa nege realitatea si sa dea vina pe ceilalti. Presa straina, cu intrebarile ei privind usurinta cu care orice tinar de peste 15 ani putea obtine o arma, a fost incriminata ca \” nu intelege sufletul finlandez si cit de responsabili sunt oamenii aici in folosirea armelor\”. Ministra de interne Anne Holmlund a declarat in 2007 ca \”masacrul este un act izolat si nu se va mai repeta\”. S-a repetat. Acarul Paun a fost gasit si aspru pedepsit- politistul care s-a prezentat la casa tinarului cu citeva zile inainte de masacru dar nu i-a confiscat arma. Primul Ministru Matti Vanhanen pe blogul lui se intreba dupa masacrul din decembrie 2009 \” trebuie oare sa revizuim permisele de sejur ale unor straini?\” Intrebare legitima, dar incompleta. Lumea aproape a uitat ca in 2002 o bomba a explodat la un centru comercial, pusa de un finlandez de 19 ani, si ca in 1999 o tinara absolventa finlandeza de 30 de ani a impuscat 3 persoane la un club de tir. Criminalii, indiferent de nationalitate trebuie sa raspunda in fata legii. Acum, pentru a evita ca un om sa ajunga criminal, este nevoie de mult mai mult decit de litera legii. E vorba de preventie, de modificarea mentalitatilor, de tratament, de dezradacinarea violentei – de mai multa umanitate a unuia fata de celalalt. Cind ai incredere in oameni nu ii ucizi.
Denisa Udroiu este Redactor Sef al revistei diplomatice Agenda, publicata in engleza in Finlanda si pe net la www.agendafin.com
denisa_udroiu@yahoo.com