Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul ”mâine”
când omenirea n-are viitor
Să ne-aşezăm cuminţi
la umbra – timpului trecut
şi să visăm
cum „azi” –
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini…
Şi îngrozit de nesfârşite mâini
ce lacom se întind
voi alerga şi eu
schelălăind
spre margini de hotar
şi câine credincios – voi sta de pază
lângă stârvul unui „mâine”…
Dă-ne, Doamne, pâine…