Am primit zilele trecute un mesaj de la o persoană care mai demult își exprimase dorința de a-i fi preluate articolele de pe blog în revista ACUM.
N-am de gând să devoalez identitatea persoanei, dat fiind că e o conversație privată și oricum nu asta este important.
Încă de la început, ca o remarcă pozitivă, autorul respectiv mi-a spus că textele propuse pentru publicare mai apăruseră și pe situl Altermedia în limba română și într-o revistă electronică (al cărei nume nu-l dau deoarece i-aș face o publicitate nemeritată) care întâmplător a lansat un atac demn de un Goebbels sau Jdanov împotriva revistei ACUM, calificând-o drept „vândută unor interese ostile României”.
I-am spus respectivului că am fi de acord cu o singură condiție – aceea ca autorul să nu mai accepta publicarea textelor sale în cele două reviste electronice.
Pentru cine nu cunoaște Altermedia, acesta este un sit care promovează ultra-naționalismul, rasismul, antisemitismul, negaționismul Holocaustului, xenofobia, intoleranța religioasă, homofobia, într-un cuvânt este un sit extremist.
Cu alte cuvinte, este absolut normal ca să existe o incompatibilitate între publicarea atât în revista ACUM cât și pe situri care promovează valori pe care noi le combatem a acelorași articole. Am scris pe larg, nu mai departe de numărul trecut, că ACUM este un GEST POLITIC, nu doar o simplă publicație.
Persoana de care vorbeam a avut o reacție extrem de ostilă, acuzându-mă de „șantaj”. I-am explicat că, pe lângă faptul că practica condiționării exclusivității este una uzuală, noi nu ne putem compromite prin asociere, prin intermediul unor autori comuni, cu publicații extremiste.
Pe lângă acesta l-am întrebat pe respectivul cum ar accepta să publice și în revista care ne acuză că suntem vânduți dușmanilor României și în revista ACUM, întrebare la care nu am primit vreun răspuns.
În schimbul de emailuri cu acest personaj mi-am dat seama că nu e vorba doar de o rea-credință ci de o incapacitate crasă de a înțelege aceste principii elementare de comportare într-o presă democratică.
Acest individ care se pretinde o victimă a regimului comunist, nu face altceva decât să reia comportamentul inoculat imensei majorități a populației, în care moralitatea și principialitatea s-au diluat sau chiar s-au pierdut.
De reținut, deci: revista ACUM nu va accepta publicarea unor texte care au apărut în publicații extremiste, chiar dacă aceste texte nu conțin nimic care să contravină liniei noastre editoriale.
Veghem cu multă grijă ca revista ACUM să nu se contamineze prin asociere iar autorii care au o coloană vertebrală să se simtă intr-o companie cât mai apropiată de lumea din care fac și ei parte.
felicitari pentru ca ati pus piciorul in prag!
Domnule Olahus,
Nu facem altceva decât să aplicăm principiile noastre editoriale. Mie mi se pare niște chestiuni de bun simț, dar pentru unii sună de parcă aș vorbi în sanscrită.
Nepublicarea unor autori care scriu si pentru publicatii extremiste mi se pare un gest de normalitate, nu doar o linie politica editoriala… E un exemplu care ar trebui urmat.