Ne-am obișnuit la revista ACUM cu atacurile personale, minciunile, calomniile și insultele la adresa noastră din partea acelora, nu mulți, care nu acceptă cu niciun chip linia noastră editorială. Recent am avut însă de face un caz pe care l-aș numi patologic.
Un individ al cărui nume nu contează, pentru că oricum își ascunde cu lașitate identitatea reală, dar pe car-l voi numi P (de la paranoia) a avut o izbucnire violentă nu numai față de mine, ci și față de directorul fondator al revistei ACUM, Ștefan Niculescu Maier.
“Inteleg ca eminenta cenusie care sunteti a dat verde cenzurei. Credeti ca Simona Popescu, Dl Bacanu , Dl Creanga, Dna Pora, etc daca ar vedea toate aceste postari si mailuri v-ar da dvs dreptate? Credeti ca dl Tismaneanu daca ar sti cum va purtati, el ca evreu, ar mai dori sa va faca onoarea cu cate un articol pe care dl Clej nu se poate stapani sa nu incerce sa-l submineze? Credeti ca Revista Idei in Dialog sau Dilema nu ar fi interesata de niste articole care sa discute despre programul real al revistei electronice ACUM?”
Motivul acestei ieșiri delirante și amenințătoare? Faptul că Ștefan i-a retezat din scurt tentativa infamă de revizionism (negaționism) pe care P a încercat-o cu prilejul publicării articolului Ochi în ochi cu negaționismul http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8725.
Observați că în pofida afirmațiilor repetate din ultimii cinci ani că revista ACUM nu are nimic în comun cu ziarul România liberă, P insistă să menționeze numele unor jurnaliști de la acest cotidian cu care noi nu mai avem nicio legătură de la începutul anilor ’90, când revista ACUM nu exista nici măcar ca proiect.
Amenințarea prin menționarea numelui lui Vladimir Tismăneanu e hilară, dată fiind prietenia care ne leagă și pe Ștefan și pe mine de ilustrul politolog încă de la începutul anilor ’90 și de acceptul său de a-i prelua articolele care apar regulat în Evenimentul Zilei.
Cât despre amenințarea cu publicarea în cele două reviste mențioante, e o idee excelentă, fie măcar potrivit principiului “there is no such thing as bad publicity”, dacă cumva P își imaginează că așa ceva ne sperie.
Teoria conspirației
La repetarea afirmației că ACUM nu are nicio legătură cu România liberă, P nu se descurajează:
“Cine va plateste? Daca nu e Romania Libera, cine este IUDA? Cine este patronul vostru? Nume, pronume (sic!), sex, religie, adresa.
Vă sună cumva a ton de interogtoriu Gestapo (NKVD, KGB; Securitate, Sigurimi, etc…)? Am mai fost acuzați că suntem mercenari, plătiți, vânduți, etc, dar niciodată într-un mod atât de vehement.
E prilejul să repet din nou: revista ACUM e făcută pe baze strict voluntare și cine va mai repeta această acuzație va fi considerat automat o persoană de rea credință.
Dacă vă imaginați că P s-a descurajat, vă înșelați. A continuat să scrie ecouri la articole mai vechi ale lui Ștefan de la rubrica Colțul Editorului.
“”Ramanem din ce in ce mai putini, dar pentru ca nici unul dintre noi nu candideaza la nimic, nu va fi suparator”, scria Ștefan acum câțiva ani. “Minti, voi candidati la distrugerea neamului meu si la ocuparea de catre ‘batracieni’, ‘soparle’ si ‘tantari’ a tarii mele. N-o sa reusiti,” replică P.
La întrebarea mea de ce folosește un limbaj codificat și nu utilizează de-a dreptul termenul “jidani” pe care oamenii de teapa lui îl folosesc fără jenă, P răspunde:
“Jidanii sunt oameni, sunt fiinte nobile cu frica lui Dumnezeu, voi sunteti niste limbrici nenorociti, nu aveti tara, neam, popor, traiti prin parazitare distrugand structura gazda.”
și continuă:
“Mai Georgele, dnii astia de la ACUM nu au inteles ca n-o sa accept sa-mi ocupe ei si ai lor tara cu toti banii lor?
“Pe adresele dvs apare sintagma romania libera, dar cred ca aveti dreptate dvs poate aveti legatura cu ‘romania ocupata’?”
“Ecou: Maier spune: ‘Am luat legatura cu unul dintre fondatorii grupului Ad-Astra, domnul Liviu Giosan.’ Am sa iau si eu legatura cu el, dle Maier sa vad daca intre timp a inteles in ce musuroi de viespi pune piciorul.”
“Ecou: Maier spune: ‘Nimeni dintre cei care citesc ACESTE randuri nu mai are dreptul sa planga in pustiu despre ceea ce se intampla azi in Romania. RLIV ofera o sansa. Nu ne lasati sa inaintam singuri in directia in care am pornit. Pentru ca de oprit nu ne vom opri – singura diferenta este ca veti regreta ca nu ati fost alaturi de noi de la inceput in schimbarea care (chiar daca peste ani…) va urma.” Maier va minte, este un ipocrit abominabil. Maier va da un deget, va ia un deget, incearca sa va cumpere si de multe ori reuseste. De la mine a luat-o peste bot caci eu simt mirosul ticalosilor si am facut si un aparat de masurat prostia. Maier este in serviciul raului, al dusmanului ireconciliabil al omului, al celui care dupa Dante ajunge in ultimul cer al Infernului.’
“Ecou: Maier spune: ‘RLIV este o institutie stabila, neafiliata si independenta financiar, asa cum se va vedea in anii care urmeaza.’ Minti, sunteti in serviciul dusmanilor crestinismului si ai poporului meu in serviciul tuturor urgiilor posibile”.
Iar finalul apoteotic avansat de P urmează:
”Imi spun niste pareri, de ce nu le publici daca esti asa de corect? Si daca faci ce spui, o sa incetezi si tu sa existi internetistic. Mai sunt si altii care se pricep si daca vrei sa discute si altii cu tine ameninta-ma in continuare. Nu ai decat sa nu citesti daca nu-ti place ce scriu, dar cred ca ti-am spus destule, stii exact ce gandesc si cat de periculos te consider, ca agent al fortelor oculte, asa ca nu-mi mai pierd nici eu timpul. Poti fi fericit ca acum ti-am dat toate dovezile ce le doresti ca spunand numai ce vrei tu sa-i anunti pe toti cei pe care-i pacalesti pe aici si sa le arati ce troll, ce tip rau sunt si tu ce minune de lighioana esti. Salut si nu mai am ce sa discut cu dta. Nici nu-ti voi mai deschide mailurile. Uita adresa asta asa cum si eu o s-o uit pe a ta. Capisci?”
Labilitate psihică?
Înainte de a comenta aceste elucubrații am să citez câteva reacții ale unor colaboratori ai revistei ACUM care au văzut doar câteva dintre aceste mesaje ale lui P:
“De und vine? Pare-se că e ori legionar, ori mesager al unei voci naționalist-ceaușiste…”
“Am rămas fără cuvinte când am citit cele doua mesaje, m-a blocat omul acela…e mai rău decât îmi inchipuiam… Omul e o cauză pierdută, este dus de-a dreptul, sunt convins că stă pe forumuri ortodoxe și citește tot felul de povești despre conspirații împotriva lumii și a creștinismului, despre atacatori care vor să-i ia grădina Maicii Domnului…”
“OK, dar i s-a dat dreptul să scrie ce vrea, acum nu mai scăpați de el. Astea sunt riscurile netului și nu văd ce se poate face. Prevăd ‘un atac organizat’, al câtorva ‘binevoitori’.”
“S-a vazut din prima clipă modul cel puțin „ciudat” în care P își formula intervențiile. Și apoi, insistența în a dori sa comunice în mod privat cu fiecare dintre noi…”
Acest P este inconsecvent – ba ne acuză de prostie, ba ne etichetează drept pericole la adresa poporului român și a creștinismului.
Eu n-am mai auzit de niște proști să fie în același timp așa pericole la adresa unui popor și a celei mai răspândite religii pe planetă.
Dar trecând peste această acuzație elucubrantă, P a sesizat sporirea audienței revistei ACUM și implicit și a influenței sale. Cu toate acestea, noi rămânem un săptămânal electronic, care prin profilul său nu se poate adresa unei audiențe de masă (cel puţin deocamdată), deci P poate sta liniștit.
În pofida comportamentului său, eu nu-l suspectez pe P că ar face parte dintr-o organizație “ocultă”, așa cum ne acuză el pe noi. În definitiv, cine s-ar încurca cu un asemenea individ labil psihic, ca să folosesc un eufemism…
Zecile de mii de mesaje de la cititori pe care le-am citit în cei peste opt ani de câd sunt editor al unei publicații pe internet m-au învățat să detectez de la primele fraze semnele care prevestesc un asemenea comportament de troll, și cei care l-au recunoscut pe P știu bine că l-am contrat sever de la primele sale apariții.
Cei care m-au acuzat că sunt prea dur au acum ocazia să realizeze că nu am făcut decât să apăr revista ACUM de un atac asupra liniei sale editoriale.
P va dispărea la un moment dat, când își va da seama că de acum încolo va fi ignorat cu desăvârșire.
Cât despre elucubrațiile sale despre conspirația anti-românească finanțată de cercuri oculte în care ar fi implicată revista ACUM ele nu constituie decât simptomele unei stări de paranoia.
Ca urmare, nu pot decât să-i recomand lui P un consult psihiatric, și cât mai grabnic cu putință, pentru siguranța sa și a celor din jurul său.
Domnule Clej,
Am zis ca nu ma mai „bag” in discutii, dar n-am zis ca nu va mai citesc! Oare nu-i mai bine sa lasati astfel de specimene, de care vorbiti, in durerea lor? E neaparat necesar sa-l contrati pe acest individ jalnic? Cred, cum mai ziceam, ca n-ar trebui sa va aplecati la nivelul lui. Spectacolul incaierarii e trist, nu stiu daca serveste nobilului tel de a lumina neamul. In loc de a va consuma timpul (si nervii) cu asa ceva (cineva), mai bine ne-ati scrie altceva, interesant.
Cu urari de bine,
Taie Capul, cititor fidel, chiar si de la…pensie!
Domnule (doamnă) care se ascunde sub aliasul Taie Capul,
Replica este dată acestui individ jalnic, dar tipologia umană pe care o reprezintă a fost foarte bine surprinsă de Theo în ecoul lui, şi nu e doar un caz izolat.
Şi nu vă facerţi giji, eu nu-mi fac nervi, am pielea mult mai groasă de cât vă imaginaţi. E absolut necesar pentru calitatea de editor.
Să scriu articole interesante? Păi mi s-a reproşat că scriu prea multe articole, se vede treaba din intervenţia dumneavoastră că nu sunt interesante, deci atunci ar fi mai bine să scriu mai puţin, nu mai mult.
Domnule Timoschenko, domnule Munteanu,
Eu am o alergie când aud de teoria conspirației, așa încât îl consider pe acest P un individ deranjat, care e prea incompetent să facă parte din vreo confrerie naționalist-comunist-ortodoxist-patriotardă, până la proba contrarie.
Se pare ca exista o specie de a carei existenta ma conving tot mai des in uiltimul timp si care foloseste un ton agresiv si argumente mai mult decit discutabile pentru a difuza tot felul de idei pe cit de ultra-ortodoxe (nu-mi vine in minte alt cuvint mai potrivit) pe atit de ultra-nationaliste. Mie personal imi soseau pina nu de mult (in ultimul timp nu stiu de ce nu am mai primit) mesaje, semnate cele mai multe cu curaj „anonime”, pline de toate afuriseniile posibile la adresa miscarii ecumenice si bineinteles si la adresa celor ce comploteaza impotriva „fiintei neamului”, etc,etc. Am incercat sa le arat citeva argumente de bun simt, la mintea oricui care traieste astazi si care are cit de cit idee de ce se intimpla in lume; raspunsul a venit pe un ton ce nu admitea replica, astfel ca m-am convins ca cu astfel de specimene e greu de intretinut un dialog. De presupus este ca si in cazul de fata situatia este similara. Singura intrebare – de curiozitate – care ar mai ramine ar fi: sunt acestea niste cazuri individuale sau sunt cumva concertate (sa nu cadem cumva si noi in capcana „teoriilor complotiste”!)
Probabil sunt si indivizi izolati, care nu mai gindesc, desi ei cred ca mai au functia asta, sunt si indivizi ce scriu la „inspiratia” altora. Sau chiar la ordin. Direct.
Cu cei care incearca sa argumenteze logic, fara injurii, cred ca se poate discuta. Cu ceilalti, nu ne ramine decit sa le aratam rezultatele politicii dorite de ei. Sau sa le raspundem cu aceeasi moneda. (Daca tipi la un animal -de la ciini de curte si maidanezi pina la leu- mai tare decit el, isi baga coada-ntre picioare si pune botul in pamint.)
Am citit articolul și din păcate există mulți indivizi adepți ai teoriei conspiratiei. În mintea acestora există un amalgam imens de dogme preluate în mod gratuit și afișate pe unde prind ocazia. Nu există adepți ai acestor teorii care sa nu fie sau sa devină până la urmă violenți verbal (căci numai atâta pot în spațiul virtual unde se discută), în mod automat toți când vor fi contraziși vor reacționa violent deoarece „logica” lor este una care poate fi atacată ușor de un om rațional și tocmai sistemul lor religios îi indeamnă la violență împotriva tuturor celor care nu le împărtășesc ideile. Ei se cred deținători ai adevărului, înaintemergători ai divinității (oricare ar fi ea, deși în general aceasta e Isus Christos sau mama lui) și dând dovadă de un „sindrom al persecuției” atacă orice le iese în cale și nu e conform doctrinei lor. Deoarece se bazeză cel mai mult pe Biblie și în special Testamentul Grecesc (=”noul testament”) ei vor fi întotdeauna antisemiți considerând pe evrei întruchiparea răului absolut, poporul care, în concepția lor, e acuzat că a comis deicid, ucigând întruparea binelui, apoi aserviți răului conbsideră Masoneria, pe care o minte bolnavă și labilă o crede o unealtă directă a personajului mitologic: Satana. Crezând că au o misiune divină ei astfel cred că și-au găsit echilibrul și caută să deranjeze pe alții impunându-le propriul lor sistem ilogic de ghidare. Când cineva îi respinge, aceștia atacă dur cu injurii și calomnii, apoi se simt consolați, căci, în viziunea lor, „și-au făcut datoria” și se așteaptă ca Isus Christos să vină cu vreo coroană de un kil. De aur pur să le-o pună pe cap.
Acum vreo 3-4 ani discutam pe un forum cu un anume „thunder”, foarte labil, pot spune că era numai bun pentru un cercetător psihiatru, ataca tot ce însemna ierarhie, religie (cea iudaică era cea mai rea dintre toate…ca întotdeauna în mințile bolnave), biserica etc ca fiind afiliate Masoneriei și se închină în secret la diavol, apoi că printre oameni se află șopârlani (din câte îmi amintesc era ceva de genul șarpe deghizat în om, care se transformnă în șarpe în anumite condiții, după care iarăși ia forma umană) care caută să distrugă „omenirea și neamul creștinesc”, bineînțeles că eu eram un șopârlanu’ pe acel site unde „aveam misiunea de a corupe sufletele cerești nevinovate” (numai eu știu ce mi-au citit ochii în mesajele private adresate mie … șopârlanul [asta de frică să nu mai abereze pe public, căci lua banare de o lună]).
Acest fenomen se datorează în mare parte Internetului care deși e foarte bun, totuși poate fi extrem de nociv în anumite condiții. Ființa umană are nevoile proprii, iar una din aceste nevoie e cea de satisfacere spirituală. Dacă pentru mine motivația spirituală înseamnă a-mi fi recunoscute meritele și ceea ce fac bine (acel feedback pozitiv) sau să fac fapte bune prin care ceilalți să fie bine, pentru unele persoane satisfacerea acestei nevoi înseamnă dorința de a fi legată de o ființă supranaturale care să le ghideze, acestea sunt cel mai ușor de corupt de site-uri precum sfaturiortodoxe sau bloguri ca cel al călugărului seminanlfabet pe care ni l-a trimis colegul nostru Petru și multe alte asemenea site-uri. Cu o astfel de labilitate emoțională și cu o bază de cunoștiințe firavă, oamenii pot să cadă cu ușurință în capcana „conspiraționismului”, capcană în care au toate șansele să rămână pentru totdeauna.
Individul, cu care la inceput am discutat, incercind sa-l consider de buna credinta ( pina la proba contrarie) a reusit sa afle emailul meu privat si a incercat sa ma trimita la Rascoala din 1907 si Fischer. Asta dupa ce facea pe necunoscatorul si voia sa-i recomand literatura pe tema, dupa Fundatia Spielberg.
Mi-am batut gura degeaba. Dar nu veti scapa de el, chiar ignorindu-l, va reveni sub alt nume. A refuzat sa-si decline identitatea pe privat . Nu va reveni singur.
Cred ca domnul Solomon are dreptate. In cazul in care nu se trimit adrese e-mail validate (verificabile), nu are rost sa discutam. Tratamentul trebuie sa fie acelasi ca in cazul anonimelor. Fie nu se citesc, fie se arunca la cos.
Daca le luam in seama, riscam sa fim continuu stresati de un singur individ. Cu sau fara ordin. Din pura placere.
Cine nu semneaza in clar, nu trebuie luat in consideratie. Aproape toate ziarele de pe Internet au posibilitatea sa posteze comentarii sub pseudonim. Sa le viziteze pe alea!
Domnul P. , ca de fapt majoritatea celor care scriu in aceasta „vena” patriotarda, nationalista, etc, etc, au de fapt un discurs foarte limitat, previzibil, care nu poate sa iasa din niste paradigme primitive. Discursul lor imi aduce aminte de faimoasa sarja a profesorului Titetica care i s-a adresat unui astfel de nomenclaturist in devenire, pe atunci un lingau, sef in UASCR:
„Domnule A… dumneata esti ca un sir convergent!”
„Cum adica tovarasu’ profesor?
„Monoton si Marginit…”
Eu vreau sa adaug ceva despre teoriile conspiratiste, atat de iubite de romani (dar si de altii).
Avantajul lansarii unor zvonuri de acest gen („conspirationiste”) consta in faptul ca asa ceva scuza inactivitatea si lipsa de initiativa a indivizilor care le lanseaza. „Ce poti sa faci daca ei au hotarat asa la Balta, la Yalta sau in Malta, nu-i asa”. „Noi suntem mici, nu putem face nimic”.
In realitate se pot face foarte multe; uneori chiar si un singur om poate schimba lumea.
Acest lucru se intampla mereu in lume, mai ales in SUA.
Domnule Clej,
Nu am vrut sa insinuez ca ceea ce scrieti e neinteresant, ci ca spectacolul incaierarii cu jalnicul imi pare lipsit de interes. Nu batalia impotriva jalnicului ma supara, ci incaierarea, balacareala, noroiul. Pozitiile de pe care il combateti sint juste, si strategia e buna, dar tactica e ca la piata. Ma indoiesc ca cititorul cistiga ceva din faptul ca afla ce murdar vorbeste individul respectiv. Desigur, ca el sint multi, omul e reprezentativ unei intregi categorii, careia revista ACUM se adreseaza. Dar cred ca maniera ar trebui corectata in sensul elegantei. Coborirea la nivelul lor risca sa scada din nivelul revistei.
In ceea ce priveste aliasul meu, nu ma ascund, e doar o invitatie la…sa va Taie, sa ne taie (pe toti) Capul! E un indemn la mai bine. Cred ca e chiar in spiritul revistei Dvs.
Cu stima,
Taie Capul
Domnule (doamnă) Taie Capul,
Dacă acceptați că domnul P nu e un caz izolat, atunci sunteți de acord că ideile sale trebuie combătute și încă foarte viguros.
Acestui individ i s-a dat ocazia să se exprime dar, așa cum s-a văzut, nu e decât un troll toxic, cu care limbajul elegant e inutil. De aceea am adus la lumină acest caz, ca să sparg abcesul purulent și, în mod inevitabil, acest lucru provoacă scene inconfortabile. Dar ele nu trebuie evitate.
Cât despre ascunsul sub diferite aliasuri, acest obicei este totalmente contrar spiritului revistei ACUM.
D-le Clej,
Desi sint colaborator si comentator nou la Acum, imi permit sa observ ca, asa cum se prezinta lucrurile, sintem intr-un cerc vicios- ca de altfel in orice comunicare pe Internet.
Pe de o parte sustineti ca trebuie combatut un troll, pe de alta ca ar trebui ignorat. Acesta dilema apare, asa cum a scris si D-l Theo, si in forumurile de discutii. Pot doar sa va spun, din experienta personala, ca faptul ca semnez cu propriul nume imi aduce si necazuri, cunosc persoane care au fost chiar santajate, sau amenintate. Scriind sub pseudonim, unii se simt mai in siguranta, altii obtin exact ceea ce doresc, sa saboteze sau sa distruga.
Aici se ciocneste libertatea de expresie cu scopul unei publicatii care se doreste de tinuta. Si nu vad alta solutie decit cenzurarea, indiferent de conotatiile negative ale acestui cuvint.
Daca cineva vrea sa comenteze, chiar cu riscul ca aceste comentarii sa nu apara, cred ca ar trebui sa fie obligat sa se identifice, altfel se va ajunge, din aproape in aproape, la o intimidare a colaboratorilor de valoare si, implicit, la preocuparea permanenta a editorilor sa stinga incendii, in loc sa se ocupe de ceea ce si-au propus.
Dar de pe margine e usor a da sfaturi, exista o vorba in Israel, ca nu se practica sexul in mijlocul strazii, pentru ca ar fi prea multi sfatuitori.
Domnule Solomon,
Ștefan și cu mine (ca și dumneavoastră de altfel) i-ați acordat domnului P prezumpția de bună credință.
La un moment dat a devenit clar că este un troll toxic și când opiniile despre modul său de comportament au devenit convergente am decis să scriu acest articol, anunțând că de acum încolo va fi ignorat.
Deci, din acest punct de vedere, nu există niciun cerc vicios – individului i s-a dat o șansă, ba chiar i-am publicat un articol (scris „la comandă” cum s-a exprimat P).
Totul a mers gradat, până când a devenit absolut evident că singura dorință a individului este perturbarea în tentativa disperată de a influența linia editorială a revistei ACUM. Așa cum era de așteptat, a eșuat lamentabil și a dispărut în neantul virtual așa cum a apărut. Și aceeași soartă o vor avea toți care se vor comporta ca el.
Domnule Clej,
Sigur ca sint de acord ca asemenea idei trebuie combatute. De aceea am si salutat si salut curajul revistei ACUM de a le combate. Numai ca, si aici repet, maniera mi se pare nefericita. Stiti Dvs. de ce romanii continua sa-si regleze conturile in noroi si Romania sa sufere de mitocanita acuta? Pentru ca multi cred ca „trollul nu merita altceva”. Trollul fiind cel ce-i sta in cale. (Apropo, ce-i aia „troll”, daca nu va suparati? Parca nu e cuvint romanesc. Daca tot il criticam pe Stéphane Ionesco, pentru echilibristica lui lexicala, macar sa fim consecventi.) Si „trollul” P, cind va scria cum va scria, credea acelasi lucru despre Dvs., banuiesc. Cercul acesta vicios nu poate fi rupt decit promovind eleganta, chiar fata de mitocani. As zice mai ales fata de mitocani! Imi amintesc ce elegant combateau redactorii Europei Libere, pe vremuri, regimul comunist de la Bucuresti. Ironia lui Neculai Constantin Munteanu era nimicitoare! La fel si dupa Revolutie, il termina pe mitocan cu zeflemeaua lui legendara. Ce pacat ca ACUM nu face la fel! Revista ACUM, vreau sa zic, nu Munteanu.
In legatura cu aliasul, ma mira felul autoritar in care imi reprosati procedul, ca si cind eu l-as fi inventat sau l-as practica in mod abuziv. Am incercat la fiecare interventie sa fiu politicos, desi am scris lucruri grave, uneori, si sa inchei prin „cu stima”. Nici pomeneala de abuz, zic eu. Dar Dvs. vreti sa fim de cristal, sa vada toata lumea prin noi! Vorba unui mare istoric roman, la un post de radio: „Pai, ce, vreti sa-mi sparga astia geamurile la casa?” Ca doar de noroi vorbiram pina acum. Iar in noroi se gasesc si bolovani, poate nu stiati. De abia asteapta sa sfirseasca in sufrageria mea, sau la bucatarie. Aveti intelegere pentru vesela mea, ca e fragila, totusi!
Cu stima,
Taie Capul
Domnule (doamnă) care se ascunde în spatele aliasului Taie Capul,
Dumneavoastră faceți niște confuzii.
Cuvântul „troll” e consacrat pe internet și explicația o găsiți foarte ușor http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_troll. Nu cred că folosirea acestui cuvânt are vreo legătură cu limbajul prețios.
Apoi, dumneavoastră vă referiți la ce făceau redactorii Europei libere acum 30 de ani. În primul rând pe vremea aceea nu exista posibilitatea replicii, așadar chestia cu „îi punea la punct” e doar un fel de revanșă pentru mizeriile care mitocanii le făceau populației, respectiv ascultătorilor Europei libere.
Până una alta, noi avem de editat o revistă și nu putem satisface pe toată lumea. Eu am o singură măsură obiectivă: statisticile. Și câtă vreme indicatorii arată creștere, înseamnă că ceva facem bine, chiar dacă se vor găsi câțiva care să ne critice. Și uneori, în viața reală, trebuie să ne suflecăm mânecile și să ne mânjim de noroi.
Cu privire la anonimat și presupusele ssale riscuri mă faceți să zâmbesc. Vă luați prea în serios și luați prea în serios capacitatea revistei ACUM de a provoca reacții violente (fizic vorbind). La urma urmei, ce facem noi aici nu e o chestiune de viață și de moarte, așa că geamurile și cristalele dumneavoastră nu sunt în niciun pericol.
Iar acuzația de autoritarism mă face din nou să zâmbesc. Oricum între sfaturile dumneavoastră și cele ale domnului Vlad Solomon care recomandă cenzura e o oarecare diferență și până la urmă editarea unei reviste presupune luarea unor decizii care, repet, în mod inevitabil, vor nemulțumi pe unii. Am devenit de mult imun, așa cum spuneam, îți trebuie obraz gros pentru o astfel de poziție, spre deosebire de calitatea de cititor care îți permite să fii hipersensibil.
Domnule Clej,
Prefer „pitesc”, legat de alias, nu „ascund”, ca nu-s bandit. Desigur, nu ne riscam viata sau oasele scriind la revista ACUM, nici nu ma gindeam la asa ceva. Dar paharele, daca nu cumva si candelabrul din hol, tot il punem in pericol scriind ca in crestinism e multa sminteala! Cunoasteti doar procentul de crestini in Romania. Nu zic ca vor veni toti cu rindul sa-mi arunce piatra, mai ales ca proba asta sportiva, a aruncatului pietrei, a fost judecata in biblie si s-a consumat. Dar unul-doi tot ar incerca, asa, macar de control! Credeti ca exagerez? Atunci hai sa va spun o poveste. Mi-am petrecut tinerete, ca si Dvs., in aceeasi tara a elegantei raporturilor umane. (Apropo, acolo am invatat eu si am inteles de ce mitocania strica la sanatate, nu e doar o problema de hipersensibilitate de domnisoare cu carente afective!). Ei bine, un reflex innascut m-a impins sa revin, dupa ani multi de pauza, la natia atit de mult iubita, putin imigranta pe acolo. Totul bun si frumos, pina am ajuns la biserica. Acolo am fost respins din toate celelalte privinte, eu nefiind fan. Am cazut atunci la toate materiile. Nu, nu mi-au spart geamurile, ca nici eu nu m-am apucat sa-i fac smintiti. Nu descoperisem inca revista ACUM. (Multumesc pentru oportunitatea de a-mi lua revansa pentru atunci). Dar atmosfera era asa de mare iubire-mare, ca mi-ar fi spart si capul daca as mai fi zis ceva, nu numai ceainicul ala de pe terasa! Deci, domnule Clej, sa nu uitam de unde am plecat!
Legat de statistici si de logica lor, pe care o invocati ca masura a succesului, va raspund ca revistele cu poze de actori in chiloti si alte situatii jenante au un succes enorm la public, si totusi nu-s un exemplu de reusita, dupa mine. Acum, depinde de cum vedeti Dvs. situatia, ca Dvs. o editati, nu eu. Eu ma marginesc sa ma dau domnisoara, intr-un meci in care se pare ca lumea vrea discutii barbatesti, nu mieunat in englezeste. Da, se prea poate, dar habar n-aveti ce bine ma simt eu de cind nu mai aud si vad asa ceva (cu ceva exceptii, in ultima vreme)! Depinde ce fel de cultura vrem sa avem: a mieunatului, sau a strigatului viril.
Legat de autoritate, sinteti autoritar. Nu e o critica, e o constatare. Nu stiu cu ce norme va confruntati, e posibil sa fie nevoie de asa ceva, la ceea ce faceti. Totusi, daca tot nu ne confruntam cu situatii pe viata si pe moarte, cum spuneti, si daca tot e o treaba benevola, revista asta (curajoasa), ati putea fi mai relaxat cu cititorii. Ignorati insultele si nu le amintiti pe sit. Nu le raspundeti. Nu-i nevoie de asa ceva. Atacati problemele in mod eficace lasind sa apara, si scriind, articole interesante si elegante, asa cum de fapt si apar pe sit, de aceea le laud. Nu va mai aplecati la nivel personal. Da, in viata se mai intimpla sa fii nevoit sa o faci si pe asta, dar nu cred ca la revista ACUM e absolut necesar (daca tot nu e pe viata si pe moarte). Nu o luati ca un atac, ca sint de partea baricadei Dvs. Dar tare as mai vrea sa vad o presa si o societate in limba romana eliberata de asemenea spectacole. Uitati-va la siturile in limba romana, de prin lume: spectacolul e jalnic, pe forumuri! N-ar fi rau ca aceasta revista sa inceapa o campanie si de „civilizare” in acest sens. Asta e esenta interventiei mele.
Cu salutari si iarasi multa stima,
Taie Capul
Domnule (doamnă) care vă ascundeţi fără temei în spatele unui alias (n-aţi reuşit să mă convingeţi că v-aţi afla în vreun fel de pericol şi până una alta nu dumneavoastră semnaţi articole critice la adresa creştinismului, ci oameni ca Anton Constantinescu sau Theodor Rebegel),
Iar faceţi confuzie. Internetul este mediul în care statisticile privind audienţa sunt cele mai exacte şi cele mai rapide. Ele dau editorului imaginea cea mai exactă a ceea ce agreează audienţa. Dacă dumneavoastră puneţi pe acelaşi plan sporirea cu 50% a numărului de utilizatori unici în ultimele nouă luni cu presupusul succes al revistelor sexy sau porno, daţi-mi voie să vă spun că nu ştiţi despre ce vorbiţi (asta pentru că vă consider o persoană de bună credinţă).
Aşadar, o revistă care moderează fiecare ecou – reducându-şi astfel în mod conştient traficul – o revistă cu o politică editorială probabil unică în presa de limbă română (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7897) care adeseori antagonizează pe „majoritarii” rrrromâni, ortodocşi, heterosexuali, etc – deci altă sursă prin care se pierd potenţiali cititori – nu are nicio legătură cu succesul metodelor presei tabloide sau erotico-pornografice, aşa cum greşit introduceţi comparaţia.
Noi nu scriem pentru noi înşine, ci pentru audienţă şi dacă respectând linia editorială atragem constant mai mulţi cititori, atunci metodele noastre sunt validate drept corecte.
Domnule sau doamnă care vă asundeţi nejustificat sub anonimat, dumneavoastră nu ştiţi câte dintre atacurile la adresa revistei ACUM – a jurnaliştilor şi a liniei editoriale – au constituit prilej de articole de succes.
De asemenea, nu aveţi de unde să ştiţi câte mesaje injurioase şi agresive au fost ignorate. Criteriul de discriminare, domnule sau doamnă care vă ascundeţi nejustificat sub anonimat, este interesul audienţei noastre. De unde şi editoriale precum Baul-baul iredentismului unguresc şi dubla măsură, Cum se pot reconcilia românii cu romii, Naţionalismul de mucava – ultimul refugiu al lichelei şi chiar editorialul curent, care au fost toate inspirate din reacţii ale cititorilor, unele extrem de agresive.
Aţi remarcat spiritul non-partizan în care a acoperit revista ACUM campania electorală? Aţi mai găsit astfel de abordare în presa de limbă română pe internet?
Să nu credeţi că e uşor, pentru că tot pomeneaţi de educaţie (un termen uşor arogant), să dezobişnuieşti oamenii să iasă din această stupidă dispută pro şi anti-Băsescu care la noi a lipsit cu desăvârşire.
Revista ACUM diferă fundamental de forumurile de care tot vorbiţi căci la noi dezbaterile sunt întotdeauna de substanţă. Dacă uneori tonul este mai încins, nu văd în asta nimic rău căci nu suntem la şcoala de bune maniere şi nu dorim să „educăm” domnişoare pentru înalta societate (dacă mai există aşa ceva).
Cred în continuare că sunteţi hipersensibil şi că tânjiţi la un mediu virtual ideal în care toată lumea este extrem de amabilă şi politicoasă, dar vă asigur că aşa ceva este o iluzie şi atunci când e practicat e doar o prefăcătorie care ascunde lipsa de substanţă şi nu durează mult.
Vă spun şi dumneavoastră cum le-am spus şi altor critici: decât să staţi pe margine şi să faceţi remarci cu privire la chestiuni minore (pentru că nu atingeţi o chestiune esenţială) lăsaţi managementul revistei în seama celor care sunt responsabili de aşa ceva şi mai bine contribuiţi cu articole. Ar fi mult mai util.
Şi încă ceva: abandonaţi acest anonimat nejustificat. Nu vă şade bine.
Domnule profesor Clej,
Constat ca nivelul sonor al lectiei pe care mi-o dati de citeva mesaje incoace a urcat cu un ton, ca dovada a autoritarismului de care va vorbeam in mesajul precedent. Nu ma supar, dar daca tot dati lectii de perceptie a discutiei (asupra careia ma insel in mod constant, ziceti), atunci dati-le macar corect!
Mai intii ca nu mi-am permis sa va compar revista cu productii grafice sexy sau porno. Deci remarca ca n-as sti despre ce vorbesc e gratuita si injusta, in acest caz precis. Vorbeam de „revistele cu poze de actori in chiloti si alte situatii jenante”. Ma refeream la tabloide, de care constat, din raspuns, ca ati auzit si Dvs. In nici un caz la reviste sexy sau porno. Gérard Depardieu surprins in chiloti, de revistuta „Voici”, din Franta, de pilda, nu e nici sexy (la virsta lui!), nici porno. Si totusi lumea cumpara in draci revista asta! Evocarea presei sexuale mi se pare deplasata asadar, dar asta nu ma determina sa va raspund si eu ca „nu stiti despre ce vorbiti”. Chestiune de educatie. Prefer „va inselati” sau „ma tem ca nu aveti dreptate”. „Nu stiti despre ce vorbiti ” se spune la piata, intre tzatze. Tocmai asta va propuneam eu sa evitati. Daca „ma tem” vi se pare prea greu de pronuntat, merge si numai „nu aveti dreptate”!
Si apropo de „educatie”, nu stiu de unde ati scos acest cuvint, in raspunsul Dvs., ca eu nu l-am scris nicaieri. Am verificat chiar cu procesorul de text si nu l-am comis! Am scris „civilizatie”, dom’ profesor Clej, nu „educatie”, nu e acelasi lucru. Si l-am mai pus si intre ghilimele, ca sa nu fie luat chiar la propriu, desi ar fi mers foarte bine si fara ghilimele, in contextul respectiv. Ar fi bine sa cititi (mai atent) mesajele oamenilor, inainte de a le raspunde. (Stiu, e benevol, dar nu va obliga nimeni!)
In continuare, trimiterea la cuvintul „educatie”, cind nu o ai, nu poate ascunde in nici un caz aroganta! Cine cu adevarat nu are educatie merita sa afla acest lucru trist, ca sa se amelioreze, indiferent cine si cum i-o spune. Ma refeream explicit la zecile de forumuri de discutii in limba romana, de pe tot globul, pline de insulte si cuvinte murdare, pe care oricine le poate gasi. Cei ce se dedau la asa ceva nu sint fiinte „civilizate”, intelegeam, fapt ce nu poate fi contestat. Unde vedeti Dvs. aroganta?
Scrieti: „Cred în continuare că sunteţi hipersensibil şi că tânjiţi la un mediu virtual ideal în care toată lumea este extrem de amabilă şi politicoasă, dar vă asigur că aşa ceva este o iluzie şi atunci când e practicat e doar o prefăcătorie care ascunde lipsa de substanţă şi nu durează mult.”
Nu, dom’ profesor Clej, apreciez o presa cu bun simt, eliberata de mitocanie, de termeni de hazna, de brutalitate, de lipsa de respect, de violenta. Asta nu-i hipersensibilitate, e bun simt.
In legatura cu ceea ce este esential si ce nu e, in aceasta discutie anoastra, cred ca neincetata Dvs. referire la aliasul meu este total neesentiala. Esential e ceea ce discutam, nu cum semnam. Lasati-ma pe mine sa apreciez cit de necesar este utilizarea aliasului, ca imi cunosc mai bine cartierul.
Scrieti: „…n-aţi reuşit să mă convingeţi că v-aţi afla în vreun fel de pericol şi până una alta nu dumneavoastră semnaţi articole critice la adresa creştinismului, ci oameni ca Anton Constantinescu sau Theodor Rebegel”.
Domnule comisar Clej, nu ma simt in nici un pericol, era doar justificarea generica a adoptarii unui alias. Nu de mine era vorba, ca mai e putin si ma faceti si pe mine paranoiac, ci de noima aliasului, in general. Iar faptul ca nu semnez articolele in chestiune, nu le sint eu autorul adica, nu atrage dupa sine un risc mai mic. Suporterul unei idei o poate incasa si el, nu numai liderul. De ce trebui sa fii, sau sa te crezi, important ca sa poti lua o palma la coada la supermarket? E neaparata nevoie sa te numesti Salman Rushdie? Gheorghe Vasile nu merge?
Relativ la criticile de care vorbiti, v-am laudat revista in aproape fiecare mesaj. E drept ca mi-am permis sa va si adresez si critici, si sugestii, pe care le considerati minore si neesentiale. Pentru cine vrea sa aiba dreptate intotdeauna si-i pune pe toti la punct, e indigest sa primesti critici. Desi nu mi se pare minor deloc felul in care se discuta, nu am avut pretentia ca ma refer la lucruri marete in interventiile mele. De ce trebuie sa mergem toti la esential, sa punem in discutie numai elementele majore? Sa-i lasam pe cei destepti sa faca asta, pe cei ce stiu sa vorbeasca, nu ca mine! Si apoi, si lucrurile mici au importanta lor. Dar placerea de a-l minimaliza pe interlocutor (sau interlocutoare), care se inseala mereu, care „nu stie despre ce vorbeste”, care va face sa surideti prin raspunsurile lui (sau ei: apropo, ati fost singurul perspicace de pe sit, de ati lasat deschisa si o asemenea perspectiva: bravo, dom’ profesor!), placerea asta e inegalabila. Sa va fie de bine, daca v-a placut!
Intrucit e vorba aici de un raspuns la citeva observatii importante de-ale Dvs, si nu un mesaj oarecare, va rog frumos sa binevoiti a-l publica. Va asigur ca e ultimul. V-am mai dat odata asigurarea asta si uite ca nu m-am tinut de cuvint. Imi merit soarta…
Cu stima,
Taie Capul
Domnule (doamnă) care continuați să vă ascundeți nejustificat sub un alias,
Întrucât ați început să vă pierdeți calmul și să vă comportați exact ca pe forumurile pe care le execrați consider că e timpul să vă urmez sfatul și să abandonez acest schimb de replici. Let’s agree to disagree, și să ne ocupăm fiecare cu ale lui, dumneavoastră cu sugestiile și criticile, eu cu editarea revistei.
Stimate domnule Maier,
Cu tot respectul cuvenit, va rog sa-mi dati voie sa va corectez putin observatiile in ceea ce priveste interventiile mele pe situl revistei acum. Nu am „amenintat” ca nu va voi mai citi revista, dimpotriva, am scris EXPLICIT ca nu voi mai interveni in discutii, pe forumuri, dar ca asta nu inseamna ca nu o voi mai citi. Una e sa nu te mai bagi in dispute, si alta sa nu mai consumi. Va rog sa verificati chiar prima mea interventie pe marginea articolului domnului Clej, si va veti convinge ca asa este, precum spun. Va adresez si dumneavoasta un indemn de a citi mai atent ceea ce scriu, in masura in care doriti sa va referiti la mine. Altfel, s-ar putea deduce din ceea ce afirmati ca as avea vreun fel de fronda fata de revista, ca as deprecia-o, dispretui-o, trata-o de sus, etc., ceea ce nu corespunde adevarului. Repet: am apreciat revista in aproape toate interventiile mele si n-ar fi logic sa-mi exprim fronda fata de ea, daca tot imi place!
Pe urma, nu am criticat autoritarismul revistei, precum spuneti, pentru ca revista e mare, are multe articole, multi colaboratori, multe interventii. Eu nu m-am oprit decit asupra unei rubrici, legata de religie, precum si a unui singur articol, al domnului Clej. Asta reduce drastic aria criticilor mele, indreptate asupra unui singur aspect, mai degraba relational decit de fond, al acelor rubrici, asupra caruia nu mai revin. Va rog asadar, iarasi, sa nu-mi atribuiti ceea ce nu e cazul, ca din nou s-ar putea interpreta vreo atitutine negativa fata de revista. E posibil sa nu-ti placa serviciul „après vente”, dar sa-ti placa produsul. Si mai e posibil sa-ti placa ansamblul, dar sa nu-ti placa un detaliu oarecare. Dupa cum mai e posibil sa nu-ti placa cum vorbeste personalul, DUPA, desi a facut o treaba foarte buna, INAINTE!
Si pentru ca mi se pare important, doua vorbe despre aliasul asta, care ne face atitea probleme. Scrieti: „In cazul lui Taie Capul (TC), pe langa aspectul frivol al acestui pseudonim care ne obliga sa fim foarte atenti cu alti potentiali promovatori de pseudonime…(„daca il lasi pe el de ce nu ma lasi si pe mine”)”. Nu inteleg si pace problema pe care pseudonimele astea v-o pot produce, la revista. „Ne obliga sa fim FOARTE atenti”, de parca cine stie ce sopirla ar putea ascunde! Ce bomba! Ca e frivol al meu, se prea poate, dar nu cred ca asta e necazul. Am inteles ca nu e un sit pentru domnisoare hipersensibile, mi s-a raspuns. Daca ar fi nepublicabil prin indecenta lui, as intelege. Nu poti pune „Doare Fundul” pe un sit onorabil. Daca ar fi o ascunzatoare pentru vorbe sau idei urite, iar as intelege. Dar nu a fost cazul meu. Consider ca a critica argumente, de buna credinta, asa cum cred ca am facut eu, nu e un rau. Remarca domnului Clej cum ca m-as fi comportat „ca pe siturile alea”, e de rea credinta! Daca revista nu da cuvintul decit celor curajosi, atunci inteleg, dar ma cam mir, pentru ca lasii pot produce idei foarte bune si nu curajul e neaparat un criteriu de valoare intelectuala.
Ca un alias, in general, nu ar fi o proba de curaj? Ei, si? Care-i problema revistei, ca eu nu-s curajos, de vreme ce aceasta nu va sifoneaza in nici un fel? Ultima data cind am fost, mi s-a smuls de doua ori tablita cu numele de pe cutia de scrisori, iar a treia oara mi-au facut-o praf, ca sa nu mai am unde lipi la loc tablita noua! Scrieti: „Cand cineva foloseste un pseudonim care nu seamana a nume, o face cu un anumit obiectiv.” Exact, aveti dreptate: obiectivul meu e sa nu-mi mai sparga si noua cutie postala, ca m-am saturat sa colectionez cutii distruse, in garaj! Ca de ce TAIE CAPUL nu suna a nume? Asta e problema? Uite de ce nimicuri ne legam, in loc sa ne „vorbim discutii” care merita! Si ce daca nu suna a nume? Doar n-am scris articole, ca sa reprezint revista in vreun fel. Cu ce ar fi schimbat situatia daca as fi semnat Ion Georgescu si as fi avut o adresa electronica valida, ca simplu cititor? M-am amuzat si eu, un pic, ce-i rau in asta? N-am suparat pe nimeni prin asta, am explicat chiar ca „Taie Capul” suna a indemn la „sa ne taie capul”. La mai bine adica. Mi-am pus chiar problema, daca vreti sa stiti, ce s-ar intimpla daca oamenii ar adopta nume de-astea bizare. Ce reactii ar stirni? Reactiile se pot citi, tocmai la Dvs., care luptati impotriva intolerantei de toate felurile. Cu ce e de vina omul ca i-a dat ta-su asa nume (recunoasteti aria, stimate domnule Anton Constantinescu)? Iata o tema pentru revista, domnilor, o rubrica de lupta impotriva intolerantei la nume neobisnuite! Dincolo de zimbet, n-ar fi chiar imbecila ideea. Am cunoscut om in tara care se numea…Armasaru Nixon! Da, da, nu e o gluma. Armasaru era numele de familie si Nixon prenumele. Daca va scrie ala, ii ziceti si lui la fel ca si mie? Eu zic ca e mai interesant e ce scrie omul, nu cum semneaza. Consider ca este un drept al oricui sa scrie sub alias, ca aceasta nu reprezinta nimic rau, si ca numai continutul scrierii poate constitui o problema, in nici un caz identitatea autorului. Faptul de a nu avea de unde sa-l apuci e un avantaj demn de protejat, mai ales cind nu faci rau nimanui, personal.
De ce discretia asta, domnilor? Nu vad nici un interes sa se stie ce maninc de dimineata, ca sa mi se poata accepta ideile. Daca-s bune, trec, daca nu, nu. Dar ca sa repar la infinit cutii postale, pentru ca omul inca n-a depasit starea de civilizatie de care vorbeam, nu, mersi! Ca Dvs. si colegii, si revista, aveti chef de batalii prin noroi, la revista, e treaba Dvs. Eu n-am. Ma simt foarte bine asa cum sint, unde sint, de cind nu mai dau batalii noroioase. Si nu deranjez decit idei, cind si cind, nu persoane. Si in mod decent, nu cu noroi. Si nici macar prin articole, ci prin citeva interventii pe forum, care mi-au adus aminte de unde am plecat. Nu va place (ca ma tot pling)? Nu-i nici o problema, ne mai despartim odata, ceea ce nu inseamna ca nu ne citim, mai ales eu pe Dvs. Dimpotriva, din confortul „turnului meu de fildes”, cum scrieti, ceea ce e adevarat, ma amuz copios vazind nivelul atit de ridicat al discutiilor si felul Dvs. de a va lua in serios!
Cu rugamintea de a publica acest mesaj pe sit, pe unde vreti, chiar si dupa stingerea ecourilor acestui articol, pentru ca atinge problema esentiala a… protectiei consumatorului, cu multa stima si nu va faceti iluzii, domnilor, va voi frecventa in continuare, pentru ca dincolo de aceste frictiuni gratuite, imi place ce faceti la revista asta!
Cu stima,
TAIE CAPUL
Din pacate „Taie Capul” are cel putin partial dreptate: nu s-a constat ca discutiile anonime ar fi mai „murdare” ca celelalte.
Ce s-a constatat e ca oamenii isi definesc un „eu” propriu online chiar si atunci cind isi dezvaluie numele adevarat, „eu” care poate sa fie cu totul altfel decit in realitate.
Desi la primele mesaje cei identificati dupa numele real sint mai politicosi, tot ei sint cei care se schimba cel mai des si fiind cei mai cu toane (rele).
Apoi oamenii au si alte motive ca sa-si exprime parerile sub alias: anii petrecuti sub comunism avind o contributie importanta si „privacy” alta.
Evident pe site-ul asta se pot stabili orice reguli, inclusiv ca numai cei al caror prenume incepe cu litera P pot posta, dar nu trebuie sustinut ca regulile au sens sau suport stiintific ci ca sint preferinta moderatorului.
Iar personal consider ca in loc de a publica (sau nu) mesajele deplasate ale unora si apoi ale raspunde coborind nivelul discutie la intelegerea lor e preferabil sa moderezi mesajul si, eventual, sa postezi motivele pentu care „cineva” care ar sustine asa ceva are sau n-are dreptate.
Evident ca n-o sa avem aceeasi parere in toate (iar daca am avea ar fi ingrozitor) dar educatia, schimbarea acestor pareri, lupta cu nestinta, dezinformarea, reavointa nu se face prin indepartarea celui care greseste ci prin tratarea lor ca o „minoritate”. Adica ii lasam pe-aici sa citeasca, sa invete, pina cind se ridica la nivelul acceptabil la care au ceva de spus valoros.
Si am sa semnez tot anonim nu pentru ca mi-e rusine de ce spun si nici pentru ca nu se poate afla cine sint, ci pentru ca unii sint mereu in opozitie cu autoritatea de orice fel, nu e cam acelasi lucru incercat de ACUM?
Domnule ateistul.com,
Cazul dumneavoastră e total diferit de cel al anonimului sus menţionat. În primul rând sunteţi cunoscut şi lui Ştefan şi mie, apoi aveţi o adresă de internet validă şi o adresă de e-mail verificată, ceea ce nu e cazul pentru Taie Capul.
Noi încercăm să descurajăm disimularea şi manierismele care însoţesc adeseori postările anonime.
Cât despre opoziţia faţă de autoritate, la revista ACUM ea nu este permanentă, căci asta ne-ar face anarhişti. Ca dovadă că nu tolerăm afirmaţii care riscă să vină în contradicţie cu legea, cum ar fi incitarea la ură sau negarea Holocaustului.
Avem un set de principii editoriale care uneori antagonizeză nu atât autoritatea, cât presupusa „majoritate”.
În ceea ce priveşte politica faţă de mesajele insultătoare, ameninţătoare şi calomniatoare, ea este simplă – nu vor fi publicate, aşa cum de exemplu am procedat ieri cu un ecou la articolul lui Anton Constantinescu, care nu era altceva decât un imund atac la persoană.
În schimb am scris acest articol pentru că persoana care a trimis mesajele este reprezentantul unui curent de gândire, în opoziţie viscerală cu principiile noastre, care prezenta un set relativ coerent de opinii (chiar dacă vin în contradicţie totală cu linia noastră editorială) şi care trebuiau demontate punct cu punct, pentru că în mod cert astfel de persoane nu sunt izolate, chiar dacă eu consider că ele nu acţionează organizat (dacă ar fi aşa, ar fi într-adevăr îngrijorător).
Poate ar mai trebui relevat un aspect in plus fata de ceea ce spune Petru.
Poate oricine semna in ACUM cu un pseudonim usor de confundat cu un nume real, folosind o adresa e-mail inregistrata special in acest scop.
Cand cineva foloseste un pseudonim care nu seamana a nume, o face cu un anumit obiectiv.
Ateistul.com promoveaza un site pe care noi il consideram de bun simt – de aceea semneaza astfel. De asemenea, stim cine este persoana care posteaza si, mai ales, „intamplator” aceasta persoana aduce servicii enorme revistei ACUM, prin ore intregi pe care i le dedica. Aceasta persoana nu trateaza revista ACUM „din inchetetura palmei”.
In cazul lui Taie Capul (TC), pe langa aspectul frivol al acestui pseudonim care ne obliga sa fim foarte atenti cu alti potentiali promovatori de pseudonime…(„daca il lasi pe el de ce nu ma lasi si pe mine”) discutam despre o persoana care ar putea scrie articole bune, dar n-o face, preferand sa se situeze intr-un „turn de fildes” de unde sa se planga doar de autoritarismul revistei, „amenintand” ca nu se va mai numara printre cititori.
Vreau sa-l (s-o) informez pe TC ca, din ecourile diverse care imi parvin, curajul de a ne apara principiile editoriale, lipsa de ambiguitate si chiar munca asta de asanare in care din cand in cand ne mai si manjim pe maini in lupte care au loc in noroi, sunt caracteristici care ne cresc audienta. Exact acel tip de audienta pentru care scriem si careia, in timp, li se adauga, prin educatie si inexorabilitatea adevarului care iese la lumina, si persoane dintre cele pentru care, se poate spune, nu scriem…
Domnule (doamnă) care vă ascundeți fără niciun temei în spatele anonimatului,
1) Ar fi bine să renunțați la meteahna românească de a spune pe lung ce poate fi exprimat pe scurt.
2) Deși probabil că n-o să acceptați afirmația mea, faptul că mă acuzați de rea credință e o gravă insultă (nu mă deranjează însă, m-am obișnuit cu astfel de afirmații gratuite, mai ales că vine din partea cuiva căru(e)ia îi este frică să-și dezvăluie identitatea). Mă întreb în acest caz cum de citiți o revistă al cărei redactor șef este o persoană de rea credință?
Domnule Clej,
Multumesc pentru sfat, m-am gindit si eu la asta. Din pacate, nu numai ca nu vorbesc romaneste, decit foarte, foarte rar, dar nici macar nu (mai) gindesc romaneste. Nu ca ar fi rau, dar…n-am ocazia. De aceea, cind o fac, o fac virtos, cu placere, mai ales ca azi e duminica, si…avem vreme sa ne amuzam! Imi cam place sa ma citesc pe situl Dvs. Glumesc, e doar limba in care ma simt cel mai bine (normal!), de-aia abuzez, pacat ca la celalat capat al firului ma asteapta mereu cite unul, dupa colt, sa ma ia la intrebari, ca acum. Totusi, va raspund cu placere: eu am scris (incep sa fiu procedural, domnilor, vedeti la ce m-ati adus? Sa ma leg de fiecare silaba.) ca remarca Dvs. a fost de rea credinta, nu persoana, in general! Mare diferenta. O remarca e o chestie de un minut, de o scapare. Nu tot ce spuneti e de rea credinta si nu tot ce mi-ati raspuns era de rea credinta. Pe urma, hai sa fim seriosi: „grava insulta”! Tuturor ni se mai intimpla sa fim de rea credinta pentru 5 minute in viata, dar de asta nu moare nimeni „insultat”. Nu sintem nici unul din noi sfinti, vorba domnului Anton Constantinescu. Nici eu, nici Dvs. Important e sa nu faci din asta un sistem, de care eu ma feresc. In nici un caz nu mi-a trecut prin cap sa va insult, mi s-a parut insa nelalocul sau sa-mi reprosati tocmai mie mojicia, care combateam genul si care facusem risipa de edulcorante, in mesaje, ca sa nu doara ce zic. Cite mesaje de-astea cu „stimate”, „cu stima” si alte „respectele mele” vedeti pe saptamina? Adica eu ma dau de ceasul mortii sa impun o tinuta pe autostrada si Dvs. ma fluierati pentru depasirea vitezei? Tocmai pe mine?
Singurul motiv serios pe care mi-l imaginez in efortul Dvs. de a-mi afla nr. de telefon este acela de a ma indemna sa scriu ceva mai serios pentru revista. Insistenta asta de a „pune mina pe mine” e obositoare. Nu-s Terente si nici Dvs. FBI! Domnule Clej, lasaind la o parte personalitatea Dvs. prea puternica de redactor-sef, care, zau, ma jeneaza prin tonul profesoral, seniorial si atotstiutor FATA DE CITITOR, nu mai vreau lupte. De aia „amenint” cu pensia si cred ca sint reprezentativ pentru o clasa intreaga de „pensionari” satui de box. Eu v-am si spus-o odata la telefon, nu spun cind si unde, ca noi nu sintem chiar asa de necunoscuti pe cit s-ar parea. Lupte se dau peste tot in lume, dar ca la Romanica, mai rar, bibicule! In ce tara din lume se mai dau batalii de-astea de strada ca sa se afle cine e „ala da scrie”, pentru absolut nimic? Ca daca v-as fi darimat sandramaua as mai fi zis: Madoff! Dar asa? Si-a mai venit si Domnul Maier, om greu, sa ia in considerare cazul TC!! Ca si cind as fi deja un caz! Domnilor intelectuali, e nevoie de mintea si talentul si puterea Dvs. de analiza la lucruri serioase si grave, nu v-o consumati cu asemenea nimicuri, precum adresa mea. Nu are nici o importanta. Protectia ei are!!
Culmea e ca la revista asta gasesti lucruri extraordinare, dar din pacate si metehne, vorba Dvs., care pe mine ma dezumfla. Inclin acum sa cred ca e o componenta a spectacolului care asigura succesul de care vorbeati. Poporul, mai ales ala ramas pe vremea dacilor, vrea spectacol, daca piine nu prea e, pe criza asta. „Ia sa mergem sa vedem ce i-a mai zis Clej lu’ Taie Capul! Dar lu’ Ionesco?” Revista Dvs. le da si calitate, ceea ce apreciez eu, si curaj, demn de stima generala, si spectacolul cu gladiatori, in care Dvs. jucati un rol principal. E si asta o strategie de succes, nu zic. Numai ca revista ACUM mi se pare prea pretioasa, prin unicitatea sa, ca sa se coboare la show-uri cu degetul mare in jos sau in sus, la sfirsit! Si ce daca vine lumea la ea ca la urs? Daca faceti din asta vreun banutz, e OK, nu mai zic nimic. Nu voi fi mai ortodox decit domnul Anton Constantinescu (pentru care am o simpatie deosebita, desi nu-l cunosc personal). Dar daca e doar benevola, atunci hai cu stacheta mai sus, ma gindesc. Si asta nu e amestec in treburile manageriale, e o parere de alegator. Aleg ce-mi place, iar de e cu prea multa hemoglobina, trec la altceva. De-asta ziceam eu ca voi continua sa va citesc, pentru ca articolele sint interesante, dar nu voi mai merge si la subsol, unde caut substanta si primesc scatoalce, chiar si cind sint relativ cuminte. Vorba strainului: „Iti imaginezi cum ar fi de-ai trai printre ei!”. Vedeti Dvs., domnule Clej, e posibil ca multa lume de bine sa nu dea curs tentatiei de a colabora la revista si sa stea in banca ei, descurajata, cum ziceam, de asemenea stari de lucruri. Eu, de pilda, nu m-as pune cu Dvs. pe termen lung, ca sinteti cam rau de gura, desi faceti o munca remarcabila acolo. Dar, na, ca la romani, pina nu te certi, nu se poate! Am oroare de asa ceva, mai ales ca de multa vreme stiu ca se poate si altfel, mult mai calm si mult mai bine. Ma gindeam ca si romanilor li se poate prezenta perspectiva asta, la o revista de talie, ca a Dvs., celor care n-au avut ocazia sa calatoreasca, nici sa traiasca prin alte parti. Insa…asta e! Statistica e statistica.
Cu bine,
TAIE CAPUL
PS: in ceea ce priveste notiunea de „insulta”, e o treaba de cod penal, din cite imi amintesc. Trebuie intrebat un jurist ce si cum, ca astea-s treburi tehnice. Oricum, daca as comite asa ceva, mi-as cere scuze. Si credeti-ma ca pot fi de acord si cu Dvs., cind ar fi cazul. De altfel, chiar si sintem, in multe privinte, pe care Dvs. le cam uitati, insistind pe haiducia mea! (Sa mai zica cineva ca nu fac si eu parte din spectacolo, de acum).
Domnule (doamnă) care vă încăpățânați în mod complet nejustificat să vă ascundeți în spatele anonimatului,
Cred că un mesaj concis reprezintă între altele și o formă de respect pentru interlocutor, atunci când nu e necesar unul extins.
Repet, afirmația dumneavoastră cu privire la reaua credință din acel mesaj reprezintă o insultă, pentru că tonul dumneavoastră cu apelative de gen „domnule profesor”, „domnule comisar”, ca și alăturarea revistei ACUM (în orice circumstanță) cu reviste sexy (este evident că vă pierduserăți cumpătul) a fost demnă de forumuruile pe care le tot execrați.
Iar dacă dumneavoastră nu diferențiați între termenul generic insultă și delictul penal cu același nume, cred că nu mai are rost să mai discutăm. Insulta devine delict penal în momentul în care este sesizată instanța de judecată, ceea ce, fiți pe pace, nu am de gând s-o fac. Și chiar dacă aș dori, dumneavoastră sunteți o imagine virtuală, nu o persoană reală.
Cât despe politețurile dumneavoastră, dați-mi voie să nu fiu impresionat de ele, atât timp cât nu sunt dublate și de un comportament pe fond însoțitor.
În sfârșit, repet ceea ce am spus de mai multe ori: NU SUNT UN INTELECTUAL.
Taie Capul,
Inteleg bunele intentii. Nu inseamna ca nu ma incearca o usoara tristete , mai ales cand imi dau seama ca sunt multi ca tine. Multumiri ca ne citesti, totusi!
Iti doresc putere de a-ti schimba domiciliul intr-o zona in care poti fi tu insuti fara teama de agresiune. Nu e nici o ironie aici. Bineinteles, zona in care te afli acum poate prezenta avantaje mai mari din punctul tau de vedere, decat acela de a fi un om liber (aici sunt ironic). Asta ca sa nu existe dubii.
In fine. Mai bine ma opresc aici decat sa incepem un dialog al surzilor. Promit sa nu-l continui, daca vei dori sa ai ultimul cuvant.
Domnule Maier,
Doresc sa am ultimul cuvint, dar numai ca sa va multumesc pentru urare si tonul prietenesc. Da, e trist, dar…asta e. Nu vedeti ca nici acum nu-i mai usor cu fratii? Parca-i ceva mai usor la spart cutii! Legat de dubiile de care vorbiti, nu fiti asa de sigur, ca ecuatia are patru necunoscute si e plin de prieteni pe aici, tot timpul dispusi sa te primeasca pe-acasa. Oricind poti trece girla si redeveni tinar si frumos, cu efort minim. Dar, ca esenta, da, aveti dreptate, avantajele te scapa de orice teama de pe lume! Oricind gata sa va dau o mina de ajutor, de veti avea nevoie, ca sa va dovedesc ca nu v-ati inselat asupra intentiilor mele. Dati un anunt personal in revista si voi reveni sa va asist. Mi-ar face chiar placere, va citesc mereu interventiile.
Cu prietenie,
Taie Capul
Pun pariu ca Taie Capul e foarte tanar.
Dar sunt sigur ca e baiat bun, altfel.