Poem de Arcadie Suceveanu poet, eseist, promotor cultural.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al
U.S.R. Membru-fondator P.E.N. Club.
Născut la 16 noiembrie 1952 în Şirokaia Poleana (fostul, până în 1940,
şi actualul, din 1993, Suceveni), raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi.
%
Singur, cu nisipul deşertului în palme
cu fotografiile marilor piramide
arse în scrumieră
expediam pe sub uşă
scrisori incendiare către himeră
mă visam primarul Parisului, râvneam
la scaunul Patriarhului Ecumenic din Bizanţ
Ştiu, ştiu, iubito: ţi-era ruşine, ţi-era jenă,
ţi-era deşanţ
că nu eu inventasem şurubul
că n-am fost eu acela care-a adus
cartoful în Europa
că n-aveam bani nici noroc nici habar
Veteran al dezastrului – semănam ridiche şi gulii
dar recoltam grecie antică: câte-o tonă şi ceva
la hectar
Într-un cuvânt, mi-o făcusem cu mâna mea –
nu eram decât o canalie, o lichea,
omul din umbră, eminenţa cenuşie, cavalerul
cu tava
aducându-şi singur pumnalul şi-otrava
Îmi săpasem singur groapa – una în tavan
şi alta-n podea
Împrejur – feţe de nichel, inimi de cârpă,
sentimente de tinichea –
aceeaşi lume pragmatică holbându-se
la inima mea încă întreagă
din care în curând se va rostogoli bila neagră
la inima mea de regn necunoscut
la inima mea sărită de pe fix
la inima mea aproape nebună –
mereu dorind ah! ceva
ce nu ştie să spună
,,,BA O SPUI FOARTE CLAR SI BINE NEBUNULE LUCID , MODEST , PLIN DE TALENT…
DA-I DRUMUL INAINTE , CA ESTI MESTER LA CUVINTE , SI CU NITICA RABDARE , AI S’AJUNGI MARE MARE…