„Clipa cea repede” (M. Eminescu)
Când am intrat în râu era dimineaţă
nu se auzea curgerea
prin carnea mea transparentă scheletul tânăr
strălucea glorios
„Dă-l naibii de Heraclit, am strigat, eu voi fi
primul care se scaldă de două ori
în aceeaşi apă” – şi aşteptam apa
să prindă în jurul meu pojghiţă
apoi alergam în josul râului
s-o prind, să-i aflu tiparul în care
m-am oglindit
„Dă-l dracului de grec, strigam,
cu tot cu dialectica şi ordinea necesară”
şi iar alergam în josul râului
dar de fiecare dată apa era alta
alte şi alte contururi lichide
alte oglinzi, alte muchii, alte linii
„Vezi că ţi se termină râul”, îmi striga
de pe mal Îngerul
dar nu vroiam să aud decât vocea sângelui orgolios
lustruind scheletul meu tânăr
„Nu vreau să ştiu de nici un fel
de principii fundamentale, strigam,
să mă lase în pace cu acest stupid panta rhei”
şi alergam să prind apa în care mă oglindisem o dată
dar apa era alta
mereu şi mereu alta alta alta
Amurgea când curentul cel repede
se mistui în marea indefinită
râul se terminase, acum
înotam într-o apă amorţită, nepământească, oglindită în sine
nu era curgere, nu erau valuri, nu erau limite
„E punctul Alfa, mi-am zis, o! de aici
nu-mi voi mai putea relua experimentul”
„Ţi-ai cheltuit râul în zadar, altul
nu vei mai avea niciodată, eşti prost ca toţi ceilalţi”,
mi-a zis Îngerul trist
şi-a plecat
Arcadie Suceveanu
…ingerul ti-a spus cea ce trebuia sa-ti spuna , mataluta ai -slava DOMNULUI – UN INGER PAZITOR , DRAGUT si bun povatuitor ,dar n-are cu cine sta de vorba . pai
bine domnule , d-ta cand esti la ananghina , mai stai si te tocmesti cu-n arhanghel cand e vorba de viata sau de moarte ?