Era un timp când alergam spre tine,
un timp dilatat ce ne îmbrăţişa în secundele sale.
Era un timp când doar lumina din noi conta.
Când odată privirile întâlnite,
metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acţiona instantaneu,
Când te mirai că-ţi revedeai inexplicabil
imaginea ta pe chipul meu
impregnată de adierea blândă a zefirului,
a apei refle
ctată de oglinda sufletului nostru.
Era un tim
p când încă nu ne-am îndepărtat rănindu-ne,
devenind un
alt timp.
Doar Helios surâde…
Ştie el ce ştie!
…stie HELIOS ce stie , dar noi ,nu stim nimic…stim doar ca era bine si ca-cuma nu-i nimic,,,
…si ne pare rau…foarte rau…pana ce…se va scrie , o alta-noua poezie ,… cine stie ?