Zarurile au fost aruncate, dar jocul nu se sfârșește. Alianța de guvernare își menține cursul, păstrându-și echilibru firav pentru a nu se lasă sub linia de plutire. Mesajul pro-european și “focurile de artificii” organizate сu orice prilej de echipele PR ale actualei guvernări, de nevoie susținute de către occidentali, creează percepții neuniforme în gândirea publicului. Bazându-se pe confuzia cronică a moldovenilor în materie de politică și actul guvernării în sine, puterea actuală trage deasupra sa atenția actorilor externi, încercând să-și voaleze incompetența guvernării și diferențele mici care o disting de inamicii ei nativi- comuniștii.
În lipsa unor proiecte proprii, actualii politicieni utilizează necontenit factorul european ca mijloc de camuflare a eșecurilor și deficiențelor de guvernare, a discrepanțelor politice interne și a incapacității de a produce efecte reale benefice pentru toată populația, și doar apoi pentru afacerile și confortul lor personal. În tendința de a-și ascunde adevărata față, puterea se distanțează de public, care simte că este înstrăinat de la actul guvernării, unde partidele se aliniază unor scheme dedicate maximizării profitului economic de grup, punând pe planul secundar interesele naționale, în frunte cu integrarea europeană.
Prăpastia crescândă între guvernanți și populație este ilustrată pe deplin în recentul sondaj, întitulat “Uniunea Europeană- marea provocare a Moldovei(II)”. Ca și altă dată, cetățeanul încearcă să-și substituie responsabilitatea pentru rezultatele exercițiului de guvernare, în care au fost antrenați aleșii pe care a mizat chiar dânsul. Dar, pe lângă criza confidenței față de toată clasa politică acuzată pentru orice necaz fără nominalizări concrete, se derulează un conflict ascuns dintre opinia publică și guvernanții care compun actuala conducere. Astfel, responsabilitatea pentru problemele din țară este atribuită partidelor aflate la guvernare (55%), depășind dublu antipatia cu care publicul tratează clasa politică, în general (23%). Tolerarea acestei realități severe se datorează aceleiași idei europene, menționată anterior, folosită abil ca element animator şi de calmare în relaţia cu populația dornică de beneficiile economice asociate cu Europa, dar practic dezinteresată de valorile și principiile protejate și revendicate de aceasta.
Persistența situației precare este însoțită de sentimentele deznădejdei (12%), dezamăgirii (23%), nemulțumirii (25%) și cele ale speranței (25), dominând asupra сelor de mulțumire (5%), împlinire și fericire (câte 1% fiecare). Atitudinile negative primează pe scara atitudinilor împărtășite de populația dezamăgită de guvernare, nemulțumită de condițiile de trai și disperată în privința soluțiilor pentru depășirea momentelor critice. Prin urmare, procentul optimiștilor este minor pentru a permite angajarea populației în reformele dificile și grandioase inițiate de Alianța pentru Integrare Europeană, dar anevoios derulate de aceasta din cauza rigidității sistemului, tolerat și acceptat până acum de populația “oportunist-pro-europeană”.
Anume proiecția acestor dispoziții în interiorul societății explică termenii îndepărtați prognozați de public pentru finalizarea intregrării europene a R. Moldova. Potrivit sondajului, convinși de faptul că Moldova va fi parte a Uniunii Europene în următorii 5-10 ani sunt 43%, alții cred că acest proces va dura de la 11 până la 20 de ani (19%), iar 11% anticipează că acest obiectiv nu va atins nici după 20 ani. Cei mai pesimiști dau un verdict negativ acestui proiect, considerându-l improbabil în cazul R. Moldova (12%). De fapt, starea de spirit care predomină în societate se oglindește întocmai în predispoziițiile populației vizavi de șansele europene ale țării. De asemenea, aceasta caracterizează și (ne)dorința reală de implicare a cetățenilor în producerea cât mai rapidă a efectelor necesare pentru optimizarea implementării proiectului european.
Deși guvernarea se prezintă drept promotor primar al integrării europene, acestă opțiune își pierde ponderea în societate, acumulând (59%) cu 3% mai puțin decât cu jumătate de an în urmă, când Guvernul lui Filat a inițiat dialogul privind liberalizarea vizelor cu UE și a promis realizarea acesteia până la finele lui 2011. Cauza respectivei diminuări se regăsește parțial în modul cum publicul apreciază randamentul reformelor înfăptuite de guvernare. Or, numai 35% consideră că acestea se desfășoară cu succes. Totodată 29% apreciază că Moldova se ridică la nivelul așteptărilor UE, iar 45% cred că țara nu se descurcă cu cerințele europene.
Nemulțumirea cetățenilor față de prestația actualei guvernări în privința integrării europene se poate deduce din susținerea pe care aceștia o acordă avertismentelor publice lansate de vocile europene. Astfel, 58% sunt de acord cu opinia Șefului Delegației UE la Chișinău, Dirk Schuebel, care anticipează răcirea relațiilor moldo-comunitare, dacă vor eșua reformele, iar 51% se alătură opiniei că UE poate închide “ferestrele de oportunitate” pentru Moldova, exprimată de președintele român, Traian Băsescu.
Situaţia descrisă relevă o realitate este extrem de complicată. Or, cetățeanul recunoaște că UE poate exercita influențe asupra guvernanților (60%), dar pe de altă parte apreciază doar în proporție de 35% că reformelor se realizează cu succes. Totodată, în pofida capacității de presiune a Bruxellului asupra conducerii de la Chișinău, populația mai degrabă nu simte decât invers eficiența actului de guvernare în materie de reforme vitale pentru integrarea europeană a țării.
În cele din urmă, constatăm că nici denumirea coaliției de guvernarea și nici acțiunile în teren nu corespund întocmai așteptărilor publice legate de traiectoria moldovenească cu destinaţia europeană. Mai mult decât atât, ideea europeană riscă să-și piardă din actualitate și importanță, mai ales în condițiile unor reforme timide și lente, cauzate de guvernanți care realizează integrarea R. Moldova în spațiul european mai mult “pe hârtie” și via mass-media, departe de realitatea cotidiană a moldovenilor.