Prin praful călduţ al drumului
Lipăie anii începuturilor
Cu două mere în ochii aproape închişi.
Pe treptele cârciumii, la pălincă,
Toader orbul râde crispat ca un cârcel.
Înjură viaţa asta strâmbă în care atâţia alţii văd bine
Dar se împiedică în te miri ce!
Şarpele urii de la cingătoare îl azvârle după păsări.
Zburătoarele negre croncăne prevestindu-i ceasul sfârşitului.
Ultimul pahar seara după vecernie.
Ca un sughiţ.
A căzut de pe trepte .
A murit în praful călduţ al drumului.