Ai început
să te dezbraci.
Hainele alunecau unele după altele
Lângă picioarele desculţe.
Cascadă colorată, curcubeu pe podea,
Ca florile, ca zilele.
Ai rămas, lujer firav,
Crin singuratic într-o vază străină.
Tremurai nesigură,
Nuia de pe care frunzele s-au desprins înainte de vreme.
Nu mai erai tu.
Era un înger fără aripi.
Alungând ochii diavolului dintre noi,
Mi-am dezbrăcat haina
Şi ţi-am atârnat-o pe umerii goi.