Râme albastre gâlgâind peste pietre,
Peste tălpile mele crăpate.
Chipul oglindit mi se leagănă strâmb.
Peşti din argint viu mă străpung fără să lase urme.
Se îndepărtează alunecând pe nişte patine tăcute.
Apele curg gâlgâind peste pietre,
Ca timpul;
Fără să se mai întoarcă.
Chipul meu strâmb, tălpile mele crăpate,
Rămân.
Trăiesc iluzia trecerii, doar.
Înşelat la târgul cu timpul,
Alergătorul necinstit.
Rămân.