Invitație "spa-party"
Cu câteva săptămâni în urmă, fiica mea a fost invitată la petrecerea organizată pentru sărbătorirea zilei de naștere a unei colege de clasă. La împlinirea a 12 ani, fetița a invitat 7 prietene, toate eleve în clasa a VI-a. Urmau să se prezinte la casa sărbătoritei sâmbătă seara, pentru un “sleep over”, niște pizza, o noapte albă presărată cu discuții, râsete, bună dispoziție. Până aici, nimic neobișnuit.
Nu am înțeles însă de ce fiica mea, care e invitată mereu la zile de naștere, era parcă mai bucuroasă decât altădată, anticipând cu nerăbdare acest eveniment. Răspunsul a sosit fără întârziere: petrecerea continua dumineca dimineața, la un “spa” – salon de înfrumusețare. Aveam impresia că visez, nu puteam crede cele auzite. Cum adică, copile de 12 ani, invitate la un “spa party”? Bineînțeles că fetele fuseseră încântate de această perspectivă, chiar dacă nu știau prea bine la ce să se aștepte. Își puneau întrebări legate de serviciile care urmau să le fie oferite: manichiură, pedichiură, poate chiar masaje?
Mi-am dus fiica la casa sărbătoritei sâmbătă seara, iar duminecă la amiază, parcam mașina în fața unui spa luxos “Rain Spa”, în centrul unui cartier select al Toronto-ului. De îndată ce am deschis ușa, am fost întâmpinată de părinții fetei și personalul salonului. Invitatele – “spa girls” – se aflau în jurul unei mese, în mijlocul salonului de coafură, încălțate în “flip-flops”, cu unghiile de la picioare strălucind în culori care mai de care mai vii, savurând pe îndelete din tortul aniversar. Intrasem parcă într-un stup de albine, animat de zumzăitul vocilor copilărești. Tatăl sărbătoritei se învârtea în jurul mesei, imortalizând momentele pe pelicula fotografică. Am aflat că fetele au petrecut două ore de relaxare, având fiecare parte de manichiură și pedichiură, însoțite de masaje. Doar avuseseră nevoie de acest răsfăț după noaptea albă și ritmul tumultuos al vieții de școlar…
Mi-am amintit atunci de fetița cârlionțată, care în urmă cu mulți ani, la vârsta fiicei mele, se juca încă cu păpușile. Prima manichiură și pedichiură într-un salon de înfrumusețare le-am avut înainte de nuntă.
O altă mamă, care își crește singură fiica, mi-a mărturisit cu puțină reținere, că nu intrase până acum într-un “spa”, nu avusese încă parte de o pedichiură profesionistă. Dar de acum, s-a isprăvit…va trebui să țină pasul cu fiica ei, introdusă în aceste taine mult prea devreme.
Ne-am luat rămas bun de la sărbătorită și invitatele ei, dar nu înainte de a fi primit un “gift certificate” reprezentând o reducere de $20 la salonul respectiv, în condițiile în care vom cheltui minimum $100 într-o vizită viitoare.
Pe drumul spre casă, fiica mea m-a întrebat “Mami, acum că am primit reducerea asta, venim împreună la o ședință de manichiură și pedichiură? Te rog, doar noi două, mamă și fiică.”
I-am răspuns fără urmă de ezitare: “Draga mea, această experiență, atât de timpurie, nu va fi repetată în curând. Ești încă o copilă. Frumusețea ta este naturală, nu ai nevoie să schimbi nimic. Așteaptă câțiva ani, să mai crești….”
Din păcate, societatea contemporană încurajează mamele să își îmbrace copilele cu haine nepotrivite pentru vârsta lor, cu un puternic iz de frivolitate. Este o tendință actuală, prin care fetițele sunt îmbrăcate ca niște femei, începând cu vârste fragede (6 ani), iar femeile se îmbracă ca niște fete, continuând astfel până la vârste înaintate.
De aceea consider deosebit de importantă astăzi, mai mult ca oricând, educația primită în familie, influența mamei, care ar trebui să constituie modelul ideal pentru fetele noastre.
Realitatea noastră cea de toate zilele… „și ne iartă nouă greșelile noastre” – SOCIETATEA DE CONSUM. Nu există soluții realiste pentru filtrarea 100% a bombardamentului informațional (cu efecte rapide și ireversibile) care ne agresează permanent. Putem vorbi de „comercializarea copilăriei” sau, mai cinic, de dispariția ei ! Prevalența lui „a avea” față de „a fi”… Avem la îndemână doar paliative legate de permanența unor modele familiale, spirituale, tradiționale…
Off… si eu sufar cand vad „rujuri pentru copii”, „oja pentru copii”… atata si atata roz si sclipici. Fete de 12 ani care isi vopsesc parul. De ce ar accepta parintii asta ceva? Pe la 30 de ani, vor intra in furia bio! totul excesiv de natural… masti pentru par deteriorat, alge pentru unghii sanatoase… Parintii gresesc cand incurajeaza aceste tendinte crezand ca le alimenteaza cochetaria. Nu cochetaria o dezvolta in copile, ci chiciul.
La varsta copilariei uneori este dificil
sa deosebesti ceace este potrivit.Simtul
pentru frumos si nu pentru strident se
formeaza treptat.
Frumusetea,fragezimea acestor copii este
unica si n-are nevoie de ajustari artificiale.
Cristina, felicitari pentru articol. Sunt convins ca ai dreptate. Intrebarea este daca respectul pentru copilarie poate invinge societatea de consum.
Cristi, ce scrii tu aici traiesc si eu acum, ca mama. Este o lupta contra valului, este grea…Copila de 12 ani nu te intelege acum, incearca sa tina pasul cu prietenele devenite mult prea repede mici adulte 🙁
Mie imi placea la nebunie rujul mamei (cu care ma dadeam pe furis), pantofii ei cu toc si capotul de matase (cu care ma imbracam cand nu era acasa), am imbracat ciorapi de nylon in clasa a V-a. Daca atunci doream sa ajung „domnisoara” cu acceleratorul, mai tarziu (cand mi-am dat seama ce bucurie era sa fiu copil) m-am rasfatat copilarindu-ma. Cat priveste „spa”-ul, mergeam la coafor din clasa V-a la tuns, iar la manichiura dintr-a IX-a (imi lacuiam unghiile jumi-juma roz cu sidefiu). Si la cosmetica ma duceam cu mama, ca sa-mi ingrijesc tenul. Si nu eram singura. Sa nu uitam ca asta era in plin comunism.
Cred ca totul e relativ, daca fetele noastre (din pacate am doar un baiat) vor sa se simta mai „femei” de ce sa nu le facem bucuria, de ziua lor? Poate e ca o primo-infectie, dupa care vor opta pentru alt stil de viata. (Mai ales daca exemplul de acasa e diferit). Mie mi s-a dat voie sa fumez de la 14 ani si nu am fumat niciodata.
M-am dat exemplu pe mine, dar cazul meu nu era izolat. Nu eram deloc o fata de „bani gata” si nu sunt o femeie care se imbraca strident sau pierde timpul cu infrumusetarile (din pacate?)