În piatra aceasta aş putea sculpta un cavaler uriaş.
Ar fi vizibil de pe Lună.
De frica golemului din cristal
Meteoriţii s-ar ascunde dincolo de graniţele sistemului solar;
Ca o ploaie de stele întoarsă din drum.
Ochii i-ar străluci, astre prin întunericul spaţiului.
Paznicii abisului s-ar încurca la numărătoare;
Ar acuza gravitaţia, de furt.
Zeus însuşi ar coborî să verifice incredibila anomalie.
M-ar privi în ochi şi m-ar binecuvânta:
„Bună lucrarea, muritorule!
Dar ai uitat să-i pui cavalerului pălărie.”