După ce 
am murit, m-am smuls de pe oase.
Dator să dau socoteală, m-am înălţat.
Nu vreau să-mi las sufletul pedepsit pentru păcatele cărnii,
Pentru moliciunea oaselor,
Să dăinui sub povara îndoielilor, întrebărilor.
Nu există oglinzi destul de fidele,
În care să se reflecte înălţarea sufletului
Scăpat din temniţa oaselor sale.
Voi arunca balastul târât prin ocnele oarbe.
Voi tăia odgoanele jurămintelor false ori obligate,
Frâne ale fricii din zilele laşe.
Când voi muri, îmi voi smulge sufletul de pe oase.
Îl voi lăsa să se înalţe ca o pasăre.
La ceasul întrebărilor voi rămâne doar eu,
Un pumn de pământ, o cenușă,
În faţa oglinzilor neiertătoare,
Să dau socoteală de toate.