Stropii cad, 
îmi ciuruie pielea.
Cu şuvoaiele, se duce şi jegul
Depus ca o crustă, de viaţă.
Mă simt ca un şarpe
Care îşi leapădă otrăvurile târâte prin lume.
Îmi voi rade şi barba, ca să mă poți ierta.
De prin dulapurile familiei
O să-mi aleg cravata pe care a purtat-o tata la nunta mea.
N-o să mă recunoşti!
Te voi alege Regina Balului.
O să mă prefac într-un înger.
În iluminaţia orbitoare
Nimeni nu va observa cum lacrimile îţi spală rimelul
Şi se scurg, dâre negre pe obrazul care nu mă poate ierta.