Recente necazuri de sănătate mi-au permis un timp de reflecție cu privire la implicarea mea editorială la revista ACUM, începută pe data de 1 aprilie 2008, când am răspuns invitației prietenului meu de o viață, Ștefan Maier, pe care îl cunosc de mai bine de 41 de ani.
Dat fiind că ocupația mea de bază – translator/traducător în sistemului justiției penale din Anglia îmi consumă o parte tot mai mare din timp (nu ofer niciun premiu acelora care ghicesc de ce) – ca să mă ocup la un nivel rezonabil de revista ACUM, ajung să lucrez uneori în total aproape de 80 de ore pe săptămână (mai sunt și corespondent la Londra al RFI România, ceea ce însă nu mă solicită prea mult).
În aceste condiții, este firesc să optez pentru ocupația remunerată (de când am plecat de la BBC lucrez pe cont propriu, ceea ce îmi impune anumite eforturi suplimentare) și încă remunerată foarte bine. Pentru că repet, în pofida a ceea ce spun unii ignoranți și câteva canalii, revista ACUM este realizată EXCLUSIV pe baze voluntare. Dacă mai iau și familia în considerare, atunci cred că am dat o explicație completă a deciziei mele.
Nu pot însă renunța la această funcție fără să fac un bilanț. Când am venit acum trei ani, revista, numită pe atunci România, liberă în viitor, era un fel de pot-pourri, în care găseai de toate pentru toți, autori extrem de talentați alături de nulități agresive, dar ce era mai grav era faptul că în paginile sale se strecuraseră articole extremiste, fie că erau pro-naționaliste, xenofobe, pro-comuniste, militant ortodoxiste sau homofobe. Cu sprijinul lui Ștefan am început să fac curățenie și printre autorii revistei ACUM.
Din vara lui 2008 revista a căpătat o linie editorială foarte clară, exprimată sintetic în acest articol http://www.acum.tv/articol/8199. Această linie editorială, după cum veți constata, este unică, mai ales prin aplicarea ei strictă, în peisajul publicistic de limbă română.
Nu doar că am eliminat autorii extremiști, dar am cerut cititorilor care postează comentarii critice să le justifice, iar acelora care fac afirmații îndoielnice să ofere sursa lor. Practic, am aplicat pentru cititori aceleași criterii ca și pentru autori și mă îndoiesc că vreo altă publicație mai face acest lucru.
Am luat ca țintă acest sport national românesc – vorbitul după ureche – care are la scara întregii comunități românofone consecințe extrem de negative. Am încercat, în pofida avertismentului dat de Costache Negruzzi prin gura unuia dintre personajele sale, să combatem prostia fudulă. În plus, am combătut și anonimatul pe internet care în actuala perioadă de globalizare a devenit un cancer.
Resimt cumva un sentiment al eșecului după acești trei ani? Nu neapărat, pentru că, pe deoparte o revista făcută pe baza voluntariatului și în plus cu o linie editorială atât de restrictivă nu avea șansa de a depăși un anumită audiență (peste 30000 de utilizatori unici în ianuarie 2010, vechiul sit www.romanialibera.com, aproape 19000 în noiembrie 2010, www.acum.tv).
Dar mă retrag cu satisfacția de a fi promovat articole cu valoare adăugată și de a fi ajutat la crearea unei identități unice în peisajul publicisitic de limbă română. Temele din Republica Moldova, practic absente înaintea venirii mele, au devenit acum o prezență săptămânală. Chiar dacă revista ACUM nu a fost populară (nu avea cum, prin însăși scopul ei), chiar dacă a stârnit adversitate și uneori ură, a demonstrat că în limba română pot exista și alte voci decât cele ale așa-zisului “consens majoritar” naționalist-ortodox cu accente demagogico-patriotarde.
Recent mă întreba cineva la Chișinău dacă nu regret o anume pierdere de statut social nemaifiind în prima linie a jurnalismului. Absolut deloc, i-am răspuns, și așa cum am plecat fără regrete de la BBC în 2008, așa mă despart și în 2011 de ACUM. „It’s time to move on”, cum zice englezul. Le mulțumesc tuturor colegilor mei, în frunte cu Ștefan Maier și le urez succes în această aventură jurnalistică.
Plecarea Dvs. de la cirma revistei va lasa un gol atit editorial cit mai ales spiritual. Eu personal, ca cititor al revistei si sporadic comentator pe site-ul ei Sinteti unul din putinii romani din diaspora care abordind pragmatic diverse subiecte nu v-ati „lasat dus de val” incercind si reusind sa faceti din revista „ACUM.TV” o revista cu un ridicat nivel de cultura, civilizatie si morala. Personal voi fi mai sarac spiritual dar ramin cu speranta ca traiectoia pe care ati dat-o revistei se va mentine si pe viitor. Inchei dorindu-va Dvs. si familiei sanatate si putere de munca alaturi de cei dragi.
Regrete 🙁
Domnule Clej, independent de interventiile mele, uneori la limitele politetii, ca si ale dvs dealminteri, gasesc contributia dvs la functionarea revistei Acum importanta. Nu-i momentul sa formulez alte explicatii ci, mai degraba sa va urez o insanatosire cat mai grabnica si, bineinteles, continuarea activitatii jurnalistice caruia i-ati dovedit atata fidelitate.
Sunt bine situat pentru a intelege acapararea unui interpret(translator) ocazionata de exodul actual est-vest. Sper, precum dl Stefan Maier, ca veti continua activitatea de jurnalist caci, fara a va flata, sunt convins ca in jurnalistica aveti multe de spus.
Sanatate, Stéphane Ionesco
Draga Petru:
Am citit cu tristete, dar cu deplina intelegere, argumentele pentru aceasta dificila decizie. Ca unul care am colaborat cu prietenul nostru comun Stefan Niculescu Maier chiar de la inceput (ori foarte aporoape de acel inceput), apoi, in ultimii doi ani, quasi-zilnic cu tine si cu el, stiu cat ai si ati facut pentru a transforma o initiativa nobila, dar greu sustenabila, mereu agresata de infiltrarile unor nimeni cu tupeu si cu multe uri si pseudonime, intr-o publicatie electronica respectabila si respectata. Ti-am admirat si iti admir verticalitatea, curajul de a spune lucrurilor pe nume, indiferent daca acest lucru iti sporeste sau iti diminueaza „popularitatea”. In ce ma priveste, iti sunt indatorat pentru idefectibila solidaritate de valori.
Cu urari de succes in continuare si cu calda prietenie,
Vladimir
Inca o dovada de profesionalism din partea domnului Clej care ne arata inca o data atitudinea corecta fata de munca.
Munca voluntara nu e mai putin importanta ca orice alta munca. Si nici nu trebuie facuta cu mai putina tragere de inima si nici cu mai putine asteptari in ce priveste rezutatul acestei munci. Calitatea omului este oglindita de orice fel de munca face. Nici cei care beneficiaza de ea nu trebuie sa se astepte la mai putin. Munca e munca si sau o faci cit de bine poti sau deloc.
Personal regret despartirea de domnul Clej (pe care nici nu-l cunosc de fapt dar) ale carui articole si comentarii le citeam cu religiozitate. Sint convins ca va mai scrie articole interesante oriunde ar fi asta.
Mult success pe „o pajiste mai verde”.
Petrica, multumesc pentru intreaga munca pentru Acum si pentru spiritul de comunicare si informatie/informare promovate de catre tine.
Iti doresc din suflet multa sanatate si succes in timpul care vine.
. sincer regret!
Sper sa gasiti timp sa scrieti totusi in calitate de colaborator.
Sunt convins ca vocea dumneavoastra in spatiul public romanesc este necesara si binevenita.
Respect pentru ce ati creat la acum.tv cat si pentru decizia luata.
Dorin Todosi
multumesc
ai un drum propriu, trebuie sa-l umezi
bafta
Mulțumesc tuturor celor ce s-au gândit la mine. Revista ACUM va continua și fără mine deoarece NIMENI nu este de neînlocuit. Le urez succes în lupta de Sisif cu prostia fudulă care, din păcate, este sufocantă.
Daca vorbesti de Sisif, vorbesti de asumarea istoriei. Istorie care, vorba unui clasic roman, e facuta de „prosti, dar multi…” Pe care ma vad obligat sa-i apar.
Tu crezi ca e usor sa fi prost? Sa tremuri in fata fiecarei propozitii cu iz de justitie – esti traducator judiciar, deci cunosti fenomenul?
Pentru ca omul limitat se teme de tine, de mine, nu de prostie ca fenomen perpetuu si impersonal – tu, eu si tot ce nu cunoaste ii poate face rau…
Ca zice si el ceva…sa fie sanatos, ca de nu era mama sa te invete ca e bine sa inveti, stateai si tu cu ei la pascut si scriai, ca si mine, rar.
Suficient cat sa enervezi un snob.
Tare iti lipseste o turma sa o pastoresti cu rabdare.
Ai deveni interesant.
Asher
Ce exemplu mai bun de prostie fudulă decât comentariul acestui Asher Yerushalmi (habotnic ipocrit, fost Ionescu? Popescu?, calomniator ordinar pe un forum de bârfitori neurotici, l-a insultat grav pe Vlad Solomon, observați obrăznicia cu care tutuiește, etc): menționează personajul mitologic Sisif și pe urmă vorbește de asumarea … istoriei(?!). Nu prea se înțelege mare lucru din ceea ce scrie, pentru că vrea să o facă pe deșteptul, dar vorba englezului, he is too clever by half. Astfel de oameni nu pot pricepe că nu au fost înzestrați cu har și că degeaba încearcă să-și depășească acest statut în viață. Bine ar face să realizeze că și-ar face un bine lor înșile dacă stau în banca lor și mai ales că lumea asta ar fi un loc mai bun dacă n-am auzi inepțiile lor agresive.
Draga Clej,
Daca vrei o legatura intre Sisif si asumarea Istoriei, uita-te in calendar.
27 martie este o data buna pentru a intelege ca istoria lui Sisif este povestea Istoriei.
Cu bine si multa sanatate!
Asher
Bine ar fi domnule Asher Yerushalmi (fost Ionescu sau Popescu sau cum v-oți fi chemat înainte să vă transformați în habotnic ipocrit) să încetați să debitați inepții agresive. Chiar vă e așa de greu să tăceți din gură și să dispăreți în hăul virtual?
Stimate domnule Petru Clej,
felicitări pentru rodnica şi valoroasa activitate
avută în spaţiul revistei “ACUM.TV” .
mult succes în tot ce vă propuneţi pentru viitor.
cu preţuire,
valentina becart
Stimate Domnule Petru Clej,
M-am numarat printre cititorii dumneavostra fideli care au apreciat in egala masura demersul jurnalistic corect si avizat precum si stilul ziaristului profesionist. Pot sa spun fara ezitare ca am avut ce invata.
Totodata afirm cu sinceritate ca regret ca dispare o „voce” puternica si (oarecum!) singulara in ziaristica romaneasca, un stil ce aminteste de genul de presa interbelica valoroasa. Numai cateva cotidiene ocupa azi un loc meritat… Marea majoritate sunt ziare comerciale aflate mereu la concurenta in publicarea unor „stiri-bomba”, cele mai multe mincinoase sau partial adevarate.
Alegerea dumneavoastra este insa suverana.
Va adresez binecunoscuta urare de la „Europa libera”: „Sa auzim numai de bine!”
Sper ca Revista Acum sa gaseasca un redactor de catifea pe care sa-l citesc cu aceeasi pasiune cu care il ascultam pe Noel Bernard la Europa Libera. In ce va priveste, D-le Clej, in afara unei audiente limitate care stie sa aprecieze un bitter sau un ammareto , ati avut o audienta care ar fi apreciat si o vorba dulce. Va doresc numai bine.
larry
Domnule „Larry”, de unde știți dumneavoastră ce vrea audiența revistei ACUM? Și dacă Revista ACUM nu găsește – situație probabilă – un Noel Bernard – ce-o să faceți? Potrivit acestui articol v-ați încarda în categoria detractorilor.