Japonia nu se bucura de o pozitionare geografica fericita si de secole se afla la rascrucea atator calamitati naturale.
Japonezii in calmul lor, nu se resemneaza in fata destinului. Asa ar parea la prima vedere.
Cutremurul devastator din aceasta saptamana pune la incercare un guvern si un popor intreg.
Pierderile umane, centrala nucleara si atatea alte cladiri distruse nu schimba harta tenacitatii nipone.
Privesc imaginile cutremuratoare, nu e cazul sa repet bilantul si replicile seismice de inalta magnitudine .
Ma opresc sa schitez, sa inteleg ce e in sufletul acestei natiuni supuse tragismului.
Acesti oameni nu sunt diferiti de alte natii prin nastere, ci prin deprinderea muncii facute nu de mantuiala, prin dezvoltarea unui spirit civic dublat de disciplina, devotament.
Aglomeratia metropolitana din Tokyo nu seamana cu cea din alte orase. Pietonii nu se imbulzesc, nu tipa pe strada, nu arunca tigari ori guma de mestecat la intamplare, nu se imbrancesc la urcarea in mijloacele de transport in comun.
Japonezii nu sunt doar generatori ai unei tehnologii de varf, sunt si receptivi la binefacerile unei alimentatii sanatoase – la ingredientele necesare unei vieti indelungate.
Consumul algelor, ale steviei, ale produselor din peste si ale ceaiului demonstreaza in procente uluitoare cazuri reduse de obezitate, ale diabetului, ale incaruntirii si ale caderii parului.
Calmul, absenta isteriei denota ca oamenii sunt nu numai obisnuiti cu ideea seismelor, dar sunt pregatiti si instruiti de un anume comandament de situatii de urgenta, familiarizati pana si cu momentele apocaliptice din ultimele zile.
Tragicul nu se schiteaza prin lamente, prin reprosuri la adresa guvernului etc. Se remarca punerea in aplicare a planurilor de salvare, de izolare a zonelor de contaminare si asigurarea in timp record a traficului feroviar si rutier.
Sunt convins ca acesti oameni vor reconstrui orasul, portul si centrala nucleară Fukushima, vor trece mai departe in viitor cinstind memoria victimelor prin repunerea in normalitate a pulsului vietii, a punctualitatii trenului nipon.
Cum s-ar descrie viteza de actiune a masurilor, cum s-ar materializa reconstructia pe malul Dambovitei ? De curand in comuna valceana Golesti autoritatile sunt neputincioase in fata unor alunecari de teren unde peste 50 de gospodarii se vor surpa.
Alatur cateva versuri inchinate sufletelor pierdute, speranta ca primavara florii de cires Sakura va surade din nou peste “ograda japonezului”:
Sakura
1.Creanga in foc,
Petale canta de zor,
In gradina.
2.Gheisa in dans
Luna coboara iar
Zambeste zeul.
3.Cortina in vant,
magnolia din Kyoto
printesa in zori.
Trairea repetata a suferintelor castreaza sufletele.
Karma se substitue destinului.
Ei, niponii, accepta suprematia naturii,
opozitia fiind eschiva.
Viespa te inteapa cand plangi.
Inutil sa adaugi durere durerii.
In curand, vom vedea arhipeleagul
inflorind din cenusa lacrimelor launtrice.
Iar surasul magnoliilor din Kyoto,
ademenind, precum gheisele,
diafane si divine, intinzandu-ti balsamul
longevitatii.