(continuare din numarul precedent)
Desi scris in 1980, la virsta de 85 de ani, fapt care explica micile inexactitati in plasarea evenimentelor in timp, manuscrisul ” Arta mea si sionismul” dezvaluie citeva etape din viata artistului, care l-au influentat in perceptia apartenentei si a identitatii sale, momentele de suferinta traversate, precum si totala sa adeziune la ideologia sionista.
Citeva citate sint necesare, pentru a intelege ceea ce a simtit Marcel Iancu, dupa incidentul cu fostul sau prieten, Ion Barbu.
[…]
„Alt eveniment care s-a repercutat puternic asupra-mi, o nenorocire: într-o seară în luna decembrie a anului 1939, o bandă de legionari au pătruns în casa părinţilor lui Jack Costin, cu gîndul să-l ridice. Negăsindu-l, l-au luat cu ei pe fratele său, un tînar splendid. Mişu. L-au schingiuit crunt în beciurile poliţiei legionare ca să mărturisească unde se ascunde Jack. Cînd le-a spus că Jack este plecat peste hotare, legionarii s-au răzbunat, ucigîndu-l.
A doua sau a treia zi – nu-mi amintesc precis – l-am căutat multă vreme printre cele o sută de cadavre ale altor evrei asasinaţi de bestiile legionare. Cu greu numai l-am putut identifica, într-atît îl maltrataseră brutele.
Situaţia se degrada neîncetat. Trebuia neapărat să plec. Şi cît mai repede. Fusesem doar condamnat pentru vina de a mă fi născut evreu.
Eu n-am fost maltratat fizic, n-am fost ridicat de legionari. Am fost însă maltratat moral. Am îndurat cu toată intensitatea suferinţele întregului meu popor: am trăit, zi de zi, durerea refugiaţilor evrei din Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, care cerşeau la uşa mea şi îmi vorbeau despre orori ce-mi păreau de necrezut; am suferit alături de ei şi am plîns împreună cu ei, gîndindu-ne la situaţia disperată a fraţilor noştri din lagărele de concentrare;
[…]
Suferinţa lor m-a zguduit. Mă simţeam ameninţat – eu şi toţi ai mei – de o mare, de neînlăturat primejdie, simţeam că, dacă, printr-o nesperată şansă, mă voi salva totuşi de acest pericol, tot nu voi mai putea, într-o atare lume, lipsită de libertate, lucra. Nici trăi.
Trebuia neapărat şi cît mai curînd să plec.
N-am acceptat să plec în Franţa sau America, unde atîţia dintre prietenii mei mă chemau insistent.
Identificat cu neamul meu apăsat, impilat, batjocorit, umilit, sfîrtecat, pe care duşmanii intenţionau să-l distrugă, m-am decis pentru Palestina.
[…]
am pornit în pribegie, fără să cunosc limba ţării către care mă îndreptam, şi fără să am, în acea ţară, un singur om cunoscut măcar. Am pornit în pribegie şi am debarcat la Tel-Aviv.
În acel moment eram un om liber.
[…]
Aveam oroare de „civilizaţia” care a permis unui întreg popor să se dezlănţuie cu toată bestialitatea împotriva unor oameni slabi, fără arme şi fără apărare, pe care numai credinţa într-un unic Dumnezeu, îi mai susţinea.
[…]
Ura şi dispreţul meu faţă de bestiile care au lovit atît de crunt poporul meu şi-au aflat, din chiar prima clipă de libertate, şi altă formă de manifestare. Posedam şi alte arme, ale omului de condei şi de artă. M-am apucat de scris şi am expus cu setea răzbunării. Desenam ca să denunţ demenţa, sadismul, bestialitatea unui întreg popor care, în secolul nostru, trăia în chiar inima a ceeace numim – civilizata Europă. Desenam cu setea unui fugărit care goneşte disperat să-şi potolească setea şi să afle un refugiu.”
Puternic marcat de masacrarea evreilor din capitala Romaniei si de marturiile refugiatilor, Marcel Iancu picteaza peste 100 de opere, care au ca subiect Pogromul de la Bucuresti si Holocaustul.
Genocide -1945 - Marcel Iancu
In anul 1981, editura Am Oved, din Tel-Aviv, publica albumul „Kav Haketz” ( On the edge, Pe muchie), in care sint reproduse 28 de desene pe tema Holocaustului, in alb-negru si in culori, impreuna cu versuri si marturii ale marilor poeti de limba ebraica, Bialik, Tchernihovski, Alterman, Shlonski, Pagis, Hillel si altii, ca omagiu adus de literatura israeliana creatiei lui Marcel Iancu. In prefata acestui album, pictorul mentioneaza incercarile sale de a arata aceste desene unor artisti israelieni, sperind sa le expuna, dar s-a poticnit de permanente refuzuri, sub motivul ca ” niciun evreu nu ar vrea sa le vada”.
Abia in anul 1990, 6 ani dupa moartea lui Marcel Iancu, se organizeaza expozitia ” On the edge”, in memoria lui Mishu Goldschlager-Costin, la Muzeul „Janco-Dada” din Ein Hod, la kibutzul Lohamei Haghetaot, la Memorialul Yad Vashem (Ierusalim), precum si in Knesset (Parlamentul israelian), cuprinzind 80 de lucrari pe tema Holocaustului, (inclusiv cele legate de Pogromul de la Bucuresti), desene figurative, cu elemente grotesti, expresioniste, in care vibreaza ecoul ororilor care i-au schimbat viata si directia artistica. Fondator al curentului Dada, pionier al artei abstracte, Marcel Iancu intemeiaza, in 1953, colonia artistilor, in satul Ein-Hod, devenind promotorul noii arte israeliene si liederul grupului Ofakim Hadashim ( Noi Orizonturi).
In „Arta mea si sionismul”, Marcel Janco isi manifesta patriotismul si solidaritatea cu poporul evreu, numeroase opere fiind consacrate Razboiului de Independenta din 1948, an in care s-a creat Statul Israel.
[…]
„În ceasul cînd, om liber, mă aflam în ţara mea adevărată, am simţit, bineînţeles, nevoia de a lua arma în mînă, pentru a-mi apăra poporul şi a mă răzbuna. Nu mă îngrijorau atacurile bandelor arăbeşti, fiindcă ştiam că, aici, în Ereţ Israel, eram liberi şi eram curajoşi şi capabili să dăm duşmanilor replica cuvenită. M-a impresionat frumuseţea morală a ostaşului evreu şi vitejia sa.”
[…]
Închei aici povestea unei vieţi – o viaţă care mi-a zguduit credinţa în valorile acceptate ale culturii şi civilizaţiei, care mi-a întărit convingerea că arta abstractă, practicată de mine, este singura astăzi viabilă, care m-a făcut să mă regăsesc pe mine însumi, aducîndu-mă în lumina Sionismului.”
Wounded Soldier - 1949 - Marcel Iancu
In lucrarile lui Marcel Iancu putem remarca diferenta de abordare a subiectului soldati si razboaie. Daca in „Le Poilu”, creata in Romania (1929), ca si in operele sale din perioada Zurich (1915-1920), se simte protestul sau contra razboiului, in „Genocide”-1945 se percepe durerea sa, amprenta pe care a lasat-o Holocaustul in sufletul artistului.
In „Death Of A Soldier” -1949, in ciclul ” The Wounded Soldier”-1949 – citeva picturi pe aceeasi tema, precum si in „The Parade that Never Marched”-1949, ca si in „Wandering Jew”, „Immigrant Ship”, „Ma’abara”, „Air-Raid Alarm” „Maccabies”, „Defence of Jerusalem”, in toate lucrarile legate de Razboiul de Independenta, precum si in intreaga sa activitate artistica si pedagogica, in Israel, la Tel Aviv, Ein-Hod, Sefad (Tzfat), Marcel Janco se dezvaluie ca un artist angajat, identificindu-se cu istoria poporului evreu, cu traditia iudaica, precum si cu aspiratiile statului Israel. Desi nu si-a insusit niciodata limba la perfectie, desi scria in ebraica folosind caractere latine, chiar daca, in citeva interviuri, aminteste meleagurile natale, dilema sa identitara este rezolvata, gasindu-si ecou si in operele sale.
Death Of A Soldier -1949 - Marcel Iancu
In „In the struggle: Marcel Janco, paintings of the forties” editata de Muzeul Janco-Dada din Ein-Hod, precum si in catalogul expozitiei „1948, The War of Independence in Israeli Art” – Eretz Israel Museum, 1988, Tel Aviv, istoricul de arta Gideon Ofrat sublineaza identificarea artistului cu noua sa patrie, analizind in detaliu operele relevante.
Contributia lui Marcel Jancu la arta israeliana si universala este imensa si insuficient analizata. Se simte necesitatea unor noi cercetari, a unui catalogue raisonne, a dezvaluirii unor aspecte biografice mai putin cunoscute. Sper ca D-na Dadi Janco si restul familiei ne vor ajuta, in acest sens. Eu am incercat, in rindurile de mai sus, sa punctez citeva aspecte, legate de identitate si de crezul sau, care l-au influentat pe marele artist in tematica si abordarea artistica, atit in picturile sale figurative, cit si in creatiile abstracte.
Marcel Iancu a fost, in primul rind, un evreu a carui familie a suferit, un democrat care, persecutat in tara natala, in urma legilor rasiale si a masacrelor legionare, si-a regasit apartenenta la poporul evreu, alaturi de care suferea, si-a descoperit salvarea in sionism, in identitatea sa israeliana, la care a aderat cu toate fibrele sufletului sau.
Referinte bibliografice:
– Documente si fotografii din arhiva familiei Janco – Tel Aviv
– Puntea de Fildes nr 1 -11.4.1925
– Puntea de Fildes nr 2 -2.5.1926
– Shevet Romania, nr 8-9 (septembrie 1980), Tel Aviv
– Kav Haketz -1981 (ed. Am Oved) -Tel Aviv
– On The Edge – catalogul expozitiei -1990, Ein Hod
– Centenar Marcel Iancu (1985-1995)- catalog, 1996, Bucuresti
– Marcel Janco – interdisciplinary artist -catalog, Bauhaus Center, 2005, Tel Aviv
– Marcel Iancu – Biroul de studii moderne – 2008, Bucuresti
– Marcel Janco – album, introducere A.B. Yoffe, 1982, Tel Aviv
– In the struggle: Marcel Janco, paintings of the forties- Spring 88, Janco-Dada Museum, Ein-Hod
– 1948 – The War of Independence in Israeli Art, Eretz Israel Museum, Tel Aviv, Spring-Summer 1988, exhibition and catalogue, Dr Gideon Ofrat
– Marcel Janco – manuscrise inedite
©Vlad Solomon – Preluarea de documente, imagini sau fragmente din text nu este permisă fără aprobarea autorului.
Bravo Vlad!
Ai facut o treaba extraordinara aducand in atentia colectiva memoria unui om, a unui evreu, cu un destin si cu realizari atat de complexe. Intuiesc si volumul de munca depusa si emotia aferenta. Totul te va intari pentru ca ai facut bine, iar asta, totdeauna , se rasplateste.
Imi cer scuze ca am incalcat intrerdictia de a scrie comentarii pe Acum.tv… 🙂 Cred ca totusi aveti dreptate…Ce rost are sa stresez? :-))
Asher
ca de obicei o placere pentru spirit si pentru minte sa te citesc ; multumesc pentru ca existi si scrii
Cultura, simtirea si talentul apartin vietii tale!
Aţi scris undeva mai sus (citez) „M-a impresionat frumuseţea morală a ostaşului everu şi vitejia sa”. Aş dori să ştiu cum comentaţi „frumuseţea morală” şi „vitejia” soldaţilor evrei din filmuleţul de mai jos. De fapat ce mesaj vor să transimită ?
http://www.youtube.com/watch?v=hsoZ_HomRHc&feature=fvw
D-le Comșuța,
Intrebarea Dvs este off-topic. Fragmentul citat ii apartine lui Marcel Iancu „romanul cu care ne mindrim”. Deci intrebarea ar trebui adresata celui ce a modernizat arhitectura si a revolutionat arta in Romania.
In spatele acestei intrebari se afla insa un sentiment de ura mascata (fara nici o legatura cu marturisirile lui Marcel Iancu). Daca aceasta intrebare venea pe fondul unui articol politic de actualitate- si puteti gasi articole de acest gen, scrise de mine, in Acum – v-as fi raspuns.
Dar, deoarece stiu ca sinteti minat de un exaltat nationalism ortodox crestin, asa cum rezulta din site-ul pe care il pastoriti cu smerenie, nu consider ca intrebarea Dvs provocatoare merita un raspuns.
Adevarul va deranjeaza, stiu. Succes in cautarile Dvs tendentioase pe Youtube.
Stimate Dle Solomon
Sint un admirator a lui Marcel Jancu.
Asi dori sa va intalnesc .
Va rog a-mi trimite email-ul dvoastra personal
Multumesc BY
ybyaron@gmail.com
Domnule Solomon,
Aţi văzut şi dvs. ce poate face un dram de neatenţie. Aşa este. Probabil că m-am pierdut prea mult în detalile articolului cu gândul la întrebarea care mă rodea în loc să fi şi ţinut cont că altcineva a scris un fragment despre… Nu mă scuz prea tare că „cine se scuză se şi acuză”.
Ură mascată, sunt două cuvinte cam grele. Aş spune mai degrabă indignare, şi da, îmi place acest exaltat naţionalism ortodox, bineînţeles în limitele bunului simţ. Până acum nu am abordat un subiect despre evrei pe blogul în discuţie dar chiar am să o fac, pentru a clarifica poziţia noastră faţă de acest neam vitregit de auspicile istoriei. Aşa că după ce-l postez o să vă trimit o înşinţare prin e-mail, că cunosc şi opinia dvs. La simpozionul ştinţific internaţional „Partidele politice şi minorităţile naţionale din România sec. XX”, a treia ediţie, ţinută în toamna anului trecut la Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu” din Sibiu, d-nul Liviu Rotman făceau următoarea afirmaţia: cât de democrată este o ţără se poate verifica după respectarea drepturilor (mă rog, toleranţa) şi înţelegerea pe care naţiunea respectivă o are pentru evrei. Şi nu îl contrazic. Însă cu toată isteria asta antiglobalizare cred că ne înţelegeţi şi pe noi ortodocşi de ce nu privim prea îngăduitor mişcarea sionistă. Însă pesemne că există şi un sionism bun. N-o fi totul zugrăvit numai în negru.
Acuma ce să zic poate că nu aştept neapărat un răspuns la întrebarea pusă de mine dar cu siguranţă merită să medităm la aceasta.
Nu mă îndoiesc de calităţile morale intrinseci istorice ale soladtului evreu dar asta-i treaba mass-mediei. Să surprindă realitatea. Din păcate de prea multe ori o şi cam interpretează mai mult sau mai puţin tendenţios.
Nu ştiu dar pare-mi-se că în zilele astea parcă toţi s-au prostit: şi ai lor, şi ai noştri, şi ai celorlalţi…
Domnule Comșuța, pe măsură ce scrieți mai mult, vă devoalați ca un antisemit. Vă recomand să nu mai vorbiți la plural, vorbiți în nume propriu, așa cum nici Vlad Solomon nu vorbește în numele evreilor. Să fiți conștient că pe această pagină tratăm cu duritate național-ortodoxismul populist și patriotard pe care încercați să-l promovați.
Rectificare: Simpozionul respectiv a avut a patra ediţie anul trecut. De fapt mă refeream la ediţia din 12-14 Noiembrie 2009, la care am avut si eu onoarea sa asist.
🙂
Era vorba de pluralul majestăţii !
Este o formă de politeţe, nu că aş vorbi in numele tuturor ortodocşilor. Asta-i culmea.
În fine, atunci cum doriţi. Nu pot decat sa zic אנגלית.
Promit că n-am să vă mai deranjez cu alte intervenţii.
La fel ca mulți alți habotnici național-ortodoxiști, nu realizați că revista ACUM nu este „evreiască”, dar este unică în peisajul publicistic de limbă română în sensul că nu tolerează derapajele antisemite ca cel al dumneavoastră. Nu deranjați deloc, dar veți fi tratat cu duritate, pentru că aveți opinii reacționare, xenofobe, antisemite.
Vlad, felicitari pentru studiul publicat. As vrea sa-l vad aparut si intr-o revista academica-universitara.
D-le Comsuta,
Habar n-aveti ce inseamna Sionismul. Asadar, studiati termenul, inainte de a vorbi despre „miscarea sionista”.
Toleranta – este un termen pe care eu nu-l agreez, din simplul motiv ca are in el o doza de condescendenta a majoritatii fata de o minoritate, pe care o „accepta”. Ori minoritatea are aceeasi cetatenie si aceleasi drepturi, nu-i asa?
Pentru a va linisti, aflati ca locuiesc in Israel, nu reprezint un pericol pentru ortodoxia pe care o vinturati pe plaiurile mioritice si virtuale.
De altfel si Marcel Iancu a scutit ortodoxia romana de prezenta sa incomoda. Evreu Isus nu.
Cu siguranţă am să mă informez. Problema cu minorităţile este existenţa riscului să se transforme în discriminare pozitivă. Ia uitaţi ce spunea, sambata asta, premierul britanic David Cameron despre eşecul multiculturalismului (intre noi fie vorba – politicall corectness): http://ziarero.antena3.ro/1297058424-Marea_Britanie_premierul_constata_esecul_multiculturalismului
Ungurii (liderii PRM) ne cam dau multe bătăi de cap cu atunomia Harghitei şi Covasnei: dacă protestăm respectând Constituţie ne sar în cap indivizi ca de-alde Petru Clej că suntem habotnici, antisemiţi, sexişti, rasişti şi mai ştiu eu ce alte inepţii. Aşa cum politiceinii romani nu fac nimic (Doamne fereşte să supărăm pe cineva in spiritul multiculturalismului !), nu mai desoebeşti aceste două regiuni de oricare district din Ungaria. Dvs. ce aţi fi făcut în locul nostru ?
Apoi dacă noi n-am mai fost toleranţi, chiar nu ştiu cine ar mai fi putut fi.
Dacă domul Marcel Iancu (şi despre el trebuie să mă informez că nu ştiu prea multe şi nu vreau să mor ignorant) a fost conciliant cu românii, toată stima şi respectul. La modul cel mai serios. Să ştiţi că nici noi ortodocşii „habotnici” nu i-am soarbe pe evrei intr-un pahar cu apa cum ar crede unii. Cel puţin nu eu. 🙂
Am spus că nu mai postez pentru că la comentariul meu benevol am fost tratat cu ostilitate. Păcat de restul redacţiei că peştele de la cap se-mpute.
Radu Comșuța vorbește despre orice numai despre Marcel Iancu nu (aflați că persoanelor decedate nu li se spune „domn” sau „doamnă” în limba română). Apoi, ar trebui să citiți mai cu atenție revista ACUM în care există un articol despre declarația lui David Cameron http://www.acum.tv/articol/25998, fără să fie nevoie să ne dați linkuri exterioare. Și da, sunteți antisemit, habotnic, xenofob și intolerant, pe lângă faptul că nu doriți să vă instruiți, după cum rezultă din modul superficial în care ați citit acest articol. Singurul lucru care vă interesează e propaganda național-ortodoxistă. Ei bine, noi cei de la ACUM vă vom da replica pe care o meritați pe deplin, toți aceia care vă arogați monopolul patriotismului („noi” – iar vorbiți în numele celor pe care nu v-a dat nimeni mandat să-i reprezentați? ), când de fapt nu sunteți decât niște demagogi patriotarzi, cu tendințe legionaroide.
D-le Comsuta,
Pe langa faptul ca postati comentarii pe langa subiectul acestui articol, mai dati dovada si de lipsa de intelegere a politicii internationale. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa realizezi incotro batea discursul lui Cameron (in acceeasi nota cu discrusul lui Merkel). Pe fatza, premierul britanic viza extremismul si organizatiile din Marea Britanie care pastoresc o cultura, grosso modo, anti-europeana(s-o spunem drept: islamismul extremist). Ce se ascunde in spatele acestui tip de discurs ramane de vazut (dati-mi voie sa nu inghit asa usor galushca extremismului dupa definitie americana, care a emanat Patriot Act).
Acestea fiind zise, ar trebui sa stiti, din putina istorie invatata pe la alte scoli decat cele nationalisto-legionaro-comuniste, ca evreii (majoritatea lor) nu numai ca NU au dezvoltat o miscare anti-europeana, dar au contribuit fundamental la cultura europeana (si americana).
Pe de alta parte, problema minoritatilor in tarile europene implica tangential evreii (doar prin simplul lor statut de minoritate). Comunitatea Europeana ar trebui sa aiba un discurs clar in acest sens: ori suntem o comunitate, ori o colectie de minoritati (ungur in Romania, roman in Italia, polonez in Anglia, spaniol in Germania, tzigan in Franta, etc.).
In acest secol, romanii ar trebui sa fie preocupati de raul imens pe care si-l fac singuri. Tinerii fug din tara nu din cauza minoritatilor, ci din cauza guvernarilor dezastruoase. Si cine-i voteaza pe guvernanti? Electoratul majoritar roman.Chiar nu va alarmeaza faptul ca mai mult de jumatate dintre romani il regreta pe Ceausescu?!
Cu alte cuvinte, in loc sa va ocupati timpul cu critica paiului din ochiul altora, mai bine v-ati dedica energia analizand barna din proprii ochi.
p.s. Ortodoxismul romanesc ar trebui sa-si clarifice legaturile dovedite cu fosta Securitate si apoi sa sa ocupe de bunastarea romanilor.
Domnule Comsuta,
Reactionati, iar si iar, off-topic. Din pacate nu sinteti informat nici macar cine era Marcel Iancu, despre care am scris in articol. In schimb expuneti opinii (?), la fel de nefondate, pe alte subiecte. Imi pare rau, dar nici macar nu intelegeti ce inseamna a fi minoritar, pentru Dvs un cetatean roman de origine maghiara din Harghita e un fel de maimuta caruia ii aruncati cu generozitate alune.
Din partea mea, continuati cu ortodoxismul nationalist sforaitor, articolele mele nu va vor schimba ideile fixe. Dar vreau sa stiti ca eu nu mai sint evreul minoritar pe care il „tolerati”, totodata sint din aceeasi etnie cu cel la care va inchinati. Poate nu ati stiut ca Isus nu era dac, nici urmas al Romei, ci locuitor al Nazaretului.
Va urez spor in insusirea regulilor elementare ale dialogului si comentariilor, prima fiind cunosterea temei abordate.
Am stat si am citit intreg materialul inclusiv comentariile si tot nu inteleg de ce v-ati aprins.
Sunt ORTODOX si nu mi-e rusine sa o recunosc, trebuie sa intelegem si noi ortodocsi ca de alfel si evreii ca ortodoxie fara Vechiul testament nu are cum sa fie pantru ca Insusi Mantuitorul a fost evreu si asta pretinde ca de mult s-a trcut la etapa mult asteptata la venirea Hristosului cel mult asteptat de Moise si de proorocii vechiului testament. As avea o intrebare pentu toti Evrei: De ce Batranul simon nu si-a dat duhul decat dupa ce a tinut in brate pe Mantuitorul? In fine am sa mai intru aici sa vad poate imi poate cineva raspunde, iar cat depre atisemit… cred ca evreii sunt cei care lovesc in Crestinism si cand zic asta nu ma refer la Ortodoxie strict ma refer la Biserca crestina dinainte de 1054 de la marea schisma din biserica mama. Domnule Clej am impresia ca de multe ori cand cititi un text il cititi ca pe o simpla scriere, cu parere de rau ca va spun asta. Tare am impresia ca din toate comentariile lasate aici dumneavoastra derapati de la subiectul principal. Eu unu am foarte multi prieteni evrei si nu numai evrei si profesori universitari de Vechiul Testament care u siguranta ar spune aceleasi lucruri ce vi le spun eu, mentinetiva atentia nu mai asupra unei singure persoane ci si asupra Vechiului Testament si o sa vedeti ca in ceea ce a postat Domnul Comsuta nu e nici pe departe o forma de actiune antisemita. In vechiul testament era stipulata o grupare care si istoric a fost comfirmata acea grupare era formata din Leviti, da levitii care aparau cu inversunare legile lui Moise, ei bine daca mergem de pe legea Talionului unde o sa ajungem?… O sa ajungem ca in fiecare zii sa avem un razboi sfant… Priviti in jur si deschideti bine ochii ca majoritatea natiunilor de pe acesasta planeta cu voie sau fara voie functioneaza dupa legea Iubirii, pace, socializare, comunicare s.a.m.d deci ideea e ca habotismul anumitor Ortodocsi poate fi asemanata cu habotismul Levitilor Vechiului testament, poate ca o sa va intrebati daca in romania avem o astfel de organizatie de luptatori, apartori ai Ortodoxiei ei bine sa stiti ca avem… In zona sibiului in timpul Mitropolitului Nicolae Balan a aparut OASTEA DOMNULUI care functioneaza aproape pe aceleasi principii ale ltevitilor. Ca sa inchei am sa va spun un lucru ce vi se va parea tare ciudat, ortodocsi nu au cum sa fie antisemiti pentru ca daca fac aceasta gresala neaga intreg vechiul testament inclusiv pe Mantuitorul, asa ca Domnule Clej in urma la ceea ce am scris o sa va dati seama ca v-ati pierdut timpul scriind impotriva Domnului Comsuta. nu imi ramane decat sa va scriu Doamne Ajuta pentru ortodocsi si Shalom pentru evrei. si am rugamintea sa nu facem o ruptura intre Vechiul Testament si Noul Testament pentru a avea o continuitate pana in prezent in viata noastra.
Cu drag Florin
P.S. Imi cer scuze daca mi-au scapat litere nu imi merge foarte bine tastatura.
Doamna/Domnisoara Mihaela
ati lasat un P.S. destul de dureros citez:
p.s. Ortodoxismul romanesc ar trebui sa-si clarifice legaturile dovedite cu fosta Securitate si apoi sa sa ocupe de bunastarea romanilor.
Ei bine nu Ortodoxia a ucis evreii in toate actiunile satanice purtate in timpul legionarilor si in timpul comnuistilor, ci acei oameni ce se simteau inferiori celui de langa ei si Doamna Mihaela chiar daca Domnul Comsuta a deviat de la subiect haideti sa nu il delapidam sau sa facem greselile legionarilor si ale comunistilor… Asa ca din cate stiu eu evreii au capacitatea de a intelege si sunt oameni care studiaza un exemplu este Domnul Vlad care la fel ca Marcel Iancu a scos arma din teaca luptand pentru dragostea de evrei, sa nu va ganditi acum ca a scos o arma de razboi ci una ce e mai grea decat ori ce tun arma cuvantului scris.
Domnule Vlad ati facut o treba foarte buna prin publicarea acestui articol si as avea o deosebita placere sa citesc multe alte articole de acest gen, pentru ca inseamna ca cineva in Romania mai e preocupat si de ce a fost in Romania si nu numai in Romania. Se observa foarte usor ca acest material are la baza cercetarea studierea si analiza amanuntita facuta cu dragostea de unul din evreii izbiti de ipocriziile unor oameni fara de suflet. Pacat ca in tipul acela in mainile legionarilor, comunistilor si fascistilor s-au stins nume celebre si de rezonanta din lumea evreiasca. Sncere Felicitari
Persoana care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Florin” preia de la antisemitul Radu Comșuța ștafeta grețoasei propapagande ortodoxe. Ca și predecesorul său, neavând ce să comenteze în mod inteligent la acest articol, începe să facă referiri la evrei în modul general. Ca orice antisemit, nu uită să menționeze că are „foarte mulți prieteni evrei” (minte de îngheață apele, încălcând o poruncă biblică – de altfel, toată religiozitatea asta e pură ipocrizie la indivizi din aceștia) și sfârșește cu o gogomănie fenomenală „ortodocsi nu au cum sa fie antisemiti pentru ca daca fac aceasta gresala neaga intreg vechiul testament inclusiv pe Mantuitorul”. De ce or fi încercând acești sfertodocți să facă prozelitism tocmai pe pagina revistei ACUM? Nu-și dau oare seama cât de ridicoli sunt?
Domnule/doamnă laș(ă) anonim(ă) sfertodoct(ă) „Florin”, cunoașteți ce înseamnă în limba română verbul „a delapida”? Nu vi se pare că v-ați băgat într-o discuție care vă depășește cu mult nivelul intelectual?
Domnule Petru unde ati Vazut lasitate in a numi scrie numele intreg? Ma cheama Popescu Florin si sa stiti ca am priteni evrei familia Teleki din judetul Valcea,iar despre profesori unvesitari fratii Dura, iar cat despre SFERTORTODOX nestiind in incultura mea ce inseamna ca de alfel nici dexul in incultura sa as vrea sa va fac o remarca ceea ce ati spus la adresa mea este jignitor, consider ca nu v-am jignit, si de asemenea am pretentia sa va retrageti cuvintele de jignire.
* Am gresit scriind delapidare am vrut sa scriu lapidare. iar cat despre incultura mea…. sunteti sigur ca sunt incult? sau credeti ca sunteti mai studiat ca mine?…. in fine acum nu are sens sa mai contunui.
O zi placuta
Domnule Florin Popescu, presupusa familie Teleki din Vâlcea înseamnă „foarte mulți” evrei? Am scris sfertodoct nu sfertodox. Este un depreciativ al semidoctului. Ați greșit la folosirea termenului de delapidare pentru că așa cum sigur scrieți sunteți incult (A propos, știți ce înseamnă lapidare?). Pretențiile să le aveți când o să încetați să faceți propagandă ortodoxistă pe acest sit, e clar?