Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preşuri
Şi scoate-ţi ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete şi brusc
Cu visele deşarte ca-ntr-un simun etrusc
Stinge te rog ţigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peşteră lacustră;
S-or da în vânt turiştii pe tot ce e exotic
Dar nu ştim limba spargă, nici alfabetul gotic
Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Şi hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!
Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la NASA pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Şi-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;
Priveşte cum se pierde un timp ireversibil
Dac-am putea măcar c-un mini-submersibil
Să prindem o plimbare prin porturi cu sidef
Când varsă luna lacrimi peste gravuri şi bref,
Să evadăm din lumea aceasta cu mult vaier
Flotile fanteziste pe ape şi prin aer,
au să ne taie calea. Şi dacă nu vrei, hai
Aprind eu aragazul şi pune tu de-un ceai!
„Să cerem de la NASA pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Şi-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;”
….
felicitări pentru întregul poem….
cu încântare,
valentina
Multumesc Valentina. Bucuros de re-întâlnire. O zi bună pe mai departe. Cu prietenie,