Preambul: Deunăzi cineva mă soma să renunţ „la standardele oraşului românesc de provincie în care trăiesc”. Mi-am amintit că în urmă cu câţiva ani, la câteva zile după Paşti, am filmat la Hârlău, un orăşel molcom moldovenesc cu oameni prietenoşi care stăteau în faţa porţilor, ne salutau cu „Hristos a înviat!” şi ne îmbiau la un pahar de „vin zmeurică”, aşa cum se cuvenea să primeşti nişte oaspeţi, chiar necunoscuţi. În zorii veacului XXI, oraşul care pe vremea lui Ştefan cel Mare fusese capitala Moldovei, se suprapunea perfect peste imaginea (în grădinile tihnite înflorise liliacul şi în curtea bisericii domneşti, o şopârlă de smarald se odihnea pe o piatră) pe care mi-o făcusem despre un oraş de provincie. Oare a ajuns şi Clujul un oraş de provincie?
Vă propun un periplu clujean, cu câteva popasuri şi incursiuni în timp, prin care voi încerca să demonstrez răspunsul: Clujul nu este „un oraş românesc de provincie”, deşi n-a fost şi nu este capitala României. A fost şi continuă să fie Capitala Transilvaniei.
Primul popas –centrul oraşului
Statuia lui Matia Corvinul, renovata de curând
Statuia ecvestră a lui Matia Corvin pe fundalul Bisericii Sfântul Mihail este imaginea emblematică a Clujului. Fiul lui Iancu Huniade şi viitorul rege al Ungariei s-a născut la Cluj în 1443, dată la care localitatea populată de saşi şi maghiari obţinuse deja statutul de oraş liber regal (conferit în 1405 de împăratul roman german Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei). Regele avea să-şi recompenseze oraşul natal cu numeroase privilegii, stimulând dezvoltarea meşteşugurilor şi comerţului, ceea ce va face ca în mai puţin de un veac Clujul să-şi dezvolte legăturile cu Europa, fapt reflectat şi de arhitectura gotică cu influenţe baroce a bisericii Sfântul Mihail. În răstimpul de la ridicarea ei (secolul al XIV-lea) şi până în veacul al XVIII-lea, a fost pe rând lăcaş de cult al religiilor europene: romano-catolic, calvinist şi unitarian, fiind redată romano-catolicilor abia după Contrareformă. Statuia lui Matia Corvin (inaugurată în 1902) este opera sculptorului János Fadrusz şi a obţinut Marele Premiu al Expoziţiei Mondiale de la Paris din 1900. În decembrie 2010 s-au încheiat lucrările de renovare a grupului statuar (care au durat aproape doi ani şi au fost finanţate de guvernele român şi ungar), laurii de pe fruntea regelui clujean şi-au recăpătat poleiala de aur, iar pe soclu se poate citi din nou inscripţia Mathias Rex, semnătura suveranului iubitor al culturii renascentiste, generos susţinător al artelor şi posesor al vestitei Bibliotheca Corviniana. Biserica, statuia şi piaţa reamenajată din faţa ei sunt încadrate pe cele patru laturi de Palatul Bánffy (care adăposteşte Muzeul de Artă cu o foarte valoroasă colecţie de lucrări autohtone şi europene) şi mai multe clădiri impozante în stil baroc şi eclectic care – potrivit unui critic de artă străin – alcătuiesc una dintre cele mai armonioase pieţe centrale din Europa.
Al doilea popas: Universitatea
Clădirea principală a universităţii se află pe actuala stradă Mihail Kogălniceanu. Cu veacuri în urmă – strada flancată de tei şi având la un capăt impozanta clădire a bisericii reformate (cândva mănăstire franciscană ctitorită de Matei Corvin) şi statuia Sfântului Gheorghe ucigând balaurul (copie a lucrării fraţilor Martin şi Gheorghe din Cluj, realizată în 1473 şi amplasată în curtea Hradului de la Praga), purta numele de Luporum, devenind apoi Farkas utca (strada Lupului în limba maghiară).
Strada Kogălniceanu, iarna. În stânga clădirea Universităţii. In clădirea portocalie de vizavi este a fiinţat fostul colegiu piarist. În fundal Biserica reformată.
Pe această stradă, s-a aflat şi prima instituţie cu rang universitar, înfiinţată în anul 1581 de Ştefan Báthori principele Transilvaniei şi rege al Poloniei. Învăţământul universitar clujean avea să continue cu instituţiile conduse de iezuiţi şi apoi de piarişti, având limba de predare latină şi fiind orientate pe studierea teologiei, dreptului, matematicii, ştiinţelor naturii şi medicinii, facultăţi cu care îşi va începe activitatea, în 1872, şi Universitatea Ferenc József, cu limba de predare maghiară. Actuala clădire principală, ridicată în 1895 a găzduit şi Universitatea Ferdinand I, înfiinţată după unirea Transilvaniei cu România, şi tot aici s-a reînfiinţat, în 1940, Universitatea Ferenc József, după Diktatul de la Viena (când Universitatea Ferdinand I s-a refugiat la Sibiu). După încheierea războiului, timp de 14 ani, la Cluj au funcţionat două universităţi una românească „Victor Babeş” şi alta maghiară, purtând numele lui Bolyai János. În 1959 a avut loc unirea celor două instituţii (un act impus politic, ca o consecinţă a Revoluţiei Maghiare din 1956). Universitatea ” Babeş-Bolyai” şi-a continuat funcţionarea în ambele limbi, dar cu o restrângere consecventă a secţiilor cu limbă de predare maghiară, care în anii 1980 erau aproape inexistente. În ultimele două decenii universitatea şi-a extins aria de cuprindere având astăzi 21 de facultăţi, 53.000 de studenţi, 248 de programe de studii în limba română (licenţă şi masterat), 94 în limba maghiară, 19 în germană, 36 în engleză, un institut de studii iudaice, dar şi centre în care se studiază limbile nordice, latine sau chiar japoneza şi chineza. La asta se adaugă studiile doctorale şi postdoctorale. Cele aproape două mii de cadre didactice şi cercetători sunt angrenate în programe şi proiecte internaţionale.
Învăţământul clujean nu se rezumă la Universitatea Babeş-Bolyai, existând şi o universitate de medicină, o universitate tehnică, una de ştiinţe agricole şi veterinare, o academie de muzică şi una de arte vizuale. Clujul este un oraş cu peste 90.000 de studenţi frumoşi, năbădăioşi şi nonconformişti, însetaţi de cultură, conectaţi cu colegii lor europeni printr-o multitudine de programe.
Al treilea popas: Teatrul Maghiar de Stat
Clădirea Teatrului Maghiar din Cluj se află în vecinătatea Parcului Central cu aleile umbrite de castani seculari. Cu mai puţin de o lună în urmă – timp de două săptămâni – în sala mare şi sala de studio, ticsite de spectatori, s-a desfăşurat Festivalului Interferenţe 2010, la care au participat companii prestigioase din Franţa, Spania, Croaţia, Ungaria şi Israel.
Clădirea Teatrului Maghiar din Cluj, în seara unui spectacol
Teatrul maghiar clujean are în spate o istorie de peste două veacuri. În decembrie 1792 la Palatul Rhédey din centrul oraşului avea loc primul spectacol de teatru în limba maghiară. În 1821 Clujul avea deja „un teatru de piatră” pentru a cărui administrare Dieta Transilvaniei înfiinţa în 1843 Comisia Teatrală Naţională. Începând din 1919 oraşul avea două teatre şi două opere, alături de cele maghiare înfiinţându-se şi Teatrul Naţional Român şi Opera Naţională Română. Între anii 1905 – 1930, directorul teatrului maghiar, Janovics Jenő a fondat şi primul studio cinematografic printre ai cărui cineaşti s-au numărat Sir Alexander Korda şi Michael Curtiz.
Ultimii 19 ani au adus Teatrului Maghiar de Stat Cluj faima naţională şi recunoaşterea internaţională, prin premiile obţinute în Anglia. Franţa şi Ungaria şi cele şase premii naţionale UNITER. De câţiva ani spectacolele teatrului maghiar sunt subtitrate în limba română, atrăgând clujenii care nu vorbesc maghiara, dar sunt iubitori ai teatrului de calitate. Colaborarea continuă cu Teatrul Naţional, o instituţie respectabilă cu regizori de marcă şi o gardă de actori tineri, este benefică vieţii culturale din oraşul în care cultura română coexistă cu cea maghiară, spre folosul maxim al celor capabili să le recepteze pe amândouă. Începând din 2008, Teatrul Maghiar de Stat este membru al Uniunii Teatrelor Europene.
Al patrulea popas: TIFF
15 februarie 2011 este termenul limită pentru trimiterea DVD-urilor pentru preselecţia filmelor de concurs care urmează să intre în competiţia celei de a zecea ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania. TIFF este un eveniment de dinamic şi prestigios, care reuneşte cineaşti de pe toate meridianele şi numeroşi spectatori care umplu sălile de cinema, cafenelele şi spaţiile în aer liber, pentru a savura filme: filme noi, filme diverse, filme bune. Pentru a cunoaşte oamenii de film din faţa sau spatele camerei de filmat şi a discuta despre film. TIFF este un eveniment din istoria nouă a Clujului, conferindu-i prestigiu şi deschidere internaţională, aducându-i un aer proaspăt şi ducându-i faima în alte ţări. De remarcat că filmele româneşti distinse cu marele premiu la TIFF au făcut carieră internaţională, inclusiv la Cannes.
Clujul văzut de pe Cetăţuie
Celor care vin la Cluj dinspre Bucureşti, li se sugerează să se oprească înainte de a coborî Dealul Feleacului, pentru a cuprinde cu privirea oraşul din vale, în toată anvergura sa.
Clujul - vedere de pe Dealul Cetăţuii
Dealul din partea de nord a oraşului, care şi-a primit numele după fortificaţia militară austriacă ridicată de habsburgi după cucerirea Transilvaniei, dezvăluie privitorului o panoramă a oraşului mai apropiată şi mai sugestivă. Pe fundalul cerului se conturează turnurile bisericilor (catolică, ortodoxă, greco-catolică, luterană, reformată şi unitariană) şi se disting vechile clădiri impozante ale universităţii, operei, tribunalului, primăriei şi muzeului de etnografie (vechea Redutăi unde se aduna Dieta Transilvaniei). Cei care cunosc Viena sau Budapesta vor recunoaşte, la dimensiuni reduse, imaginea unor edificii publice şi reşedinţe din cele două capitale. Vreme de două secole Clujul a fost un oraş de provincie al Imperiului. Acesta şi-a pus amprenta asupra devenirii oraşului, fără a-i ştirbi, însă, statutul de capitală spirituală a Transilvaniei.
Eu mă opresc aici, invitându-vă să continuaţi periplul şi popasurile clujene, pentru a răspunde afirmativ sau negativ întrebării din titlu.
Excelent articol:) Felicitari. Suspansul lasat pentru a defini „originalitatea” istorica a Clujului da dovada de o diplomatie extraordinara. Clujul a fost si va ramane un oras cultural, chiar daca multi nu doresc sa recunoasca asta sau fac eforturile necesare de a o denigra la nivel de provincie. Aam lucrat mult timp in Cluj, m-am simtit bine acolo si roicand ma reintorc cu placere acolo.
Foarte frumos articol, clujencei din mine ii incalzeste sufletul.
Daca ma gindesc cu mintea si nu cu sufletul, imi pun intrebarea in ce masura meritele arhitectilor/sculptorilor orasului vechi sau ale personalitatilor istorice ale Clujului pot sta azi garantie pentru gindirea noastra civica si politica la nivel european actual. Adeseaori am impresia ca standardele multor clujeni sunt impotmolite undeva la nivelul inceputului de secol XX, sau eventual in perioada interbelica. Probabil altii ma judeca pe mine/pe noi conform propriilor standarde, si ne pot plasa undeva la nivelul anilor 60, sau poate 70-80. Clujul a ramas capitala Transilvaniei, are regizori graozavi, medici, scriitori si (alti)universitari de virf, dar asta nu rezolva raminearea in urma a infrastructurii, a noii arhitecturi, a lipsei mobilizarii civice si altele, pe care le las pe seama celorlalti comentatori.
Mda. Cam asta este în esență cea ce face Clujul mult mai mult decât un oraș de provincie românesc. Și aici încă nu s-a vorbit de Grădina Botanică, de zidurile cetății, de piața muzeului, de cele două opere (română și maghiară), de cele încă 4 universități mari de stat și încă 3 private, de centrul de artă Fabrica de Pensule, de numeroasele festivaluir mai mici, etc. Cluj este fără doar și poate la nivelul unie capitale mai mici Europene, putând oricând concura cu Tallin, Ljubjana, Nicosia, Podgorica, Luxemburg sau Reykjavik. Numai că nu are ambasade, cum nici Transilvania nu este o țară independentă.
Clujul este o capitală, se consideră o capitală regională, și asta nu i-o poate lua numeni. Mai ales că, din ce în ce mai mult chiar începe să arate ca o reală capitală, dacă ne uităm la boom-ul economic și comercial sau la restaurarea treptată dar consecventă a centrului istoric. A și să nu uit, Clujul este și din alte motice un oraș special: este cel mai mare oraș bilingv, bicultural din România. Iarăși o valoare.
Articolul de fata mi-a umplut inima de bucurie, emotie si speranta. Speranta ca Cluj-ul va inceta sa aspire la „regatenie” devenind din ce in ce mai diferit de Bucurestii unde intelectualitatea este minoritara. Ma face sa ma simt mandru ca Cluj-ul este my hometown, locul unde as vrea sa ma retrag si sa mor. Nu-mi doresc un Cluj balcanic ci unul cu adevarat european, care sa devina – daca nu este deja – orasul „lumina” al Romaniei.
Clujul este orasul studentiei mele si ca atare are un loc special in sufletul meu. Nu am avut nicodata impresia ca este „provincial” asa cum ar fi o localitate ca si Turda, Dej, Adjud care sunt provinciale in adevaratul sens al cuvantului. Dar totul este relativ cand vrem sa definim „provincialitatea”. Eu traiesc de 30 de ani in Washington, DC, capitala Statelor Unite, „cel mai important oras din lume” cum il numesc americanii dar pentru cei din New York este considerat un oras provincial. Un paradox american, capitala este un oras de provincie…..
Un comentariu la comentariul d-lui Hida.
Exista animozitati in privinta definirii identitatii si Clujului relativ la capitala (Bucurestii). Nu sunt clujean (ceeace nu ma impiedica sa manifest simpatie pentru acest oras fara ca sa-l doresc o copie a Bucurestilor) dar probabil o parte din ele sunt datorate unor presiuni asupra Clujului de a se conforma unor norme impuse central. Ar fi bine sa constientizam totusi ca acest fenomen din pacate nu se rezuma numai la Cluj ci este probabil un simptom al unui concept administrativ invechit. Asta implica si vestea ,,buna” ca administratia centrala nu are nimic personal cu Clujul pentru ca de fapt are ceva personal cu ,,tot ce misca” in tara.
Bazat pe acestea, nu as merge pana acolo incat sa declar ,,balcanismul” ca antagonist ,,europenismului” si ca pe o amenintare. Ar trebui sa ne relaxam si sa acceptam ideea ca si balcanismul e cool.
Ceeace probabil este de combatut in realitate ca fiind o amenintare sunt anacronismele care stau in spatele formei de balcanism care a devenit sinonima cu anticivilizatia.
Revenind la Cluj, nu pot sa ma pronunt pentru ca nu am mai trecut pe acolo de vreo 6-7 ani buni. Dar ceva imi spune ca ar trebui sa mai asteptam in a pune semnul de egalitate intre acest iubit oras si Luxemburg, de exemplu. Potential si la nivelul viziunilor si dorintelor, da, absolut!
Gerge,
Sunt șocat că un om ca tine care a avut experiențe extrem de neplăcute cu birocrația și corupția din România poate spune: „Ar trebui sa ne relaxam si sa acceptam ideea ca si balcanismul e cool.” Sau poate ești sarcastic…
Balcanismul in sine e cool vazut ca o suma de traditii culturale si de civilizatie. Deci daca acceptam definitia asta neutra si fara conontatiile negative pe care le-a primit balcanismul.
Dexonline:
BALCANÍSM ~e n. 1) Cuvânt sau expresie specifică uneia dintre limbile balcanice. 2) Ansamblu de mentalități, de deprinderi, de manifestări etc. (considerate a fi) specifice locuitorilor din Peninsula Balcanică. /Din Balcani n. pr. + suf. ~ism
Ar insemna sa fim nedrepti si aroganti fata o comunitate foare numeroasa asa cum e definita mai sus.
Ca balcanismul a capatat alta conotatie am incercat sa pomenesc chiar in comentariul meu. Este o extrapolare, dar e nepotrivita pentru ca implica si dezaprobarea unui patrimoniu cultural. La Stockholm, de exemplu, in elita intelectuala balcanismul e cool. Asta nu inseamna ca cei care il gusta si apreciaza se gandesc la closete murdare din trenuri sau inselaciuni sau altele de genul acesta. Este vorba de productii artistice, culturale in general.
Ca nu are sens sa faci un oras cu atmosfera balcanica din Cluj e de la sine inteles. Dar nu din cauza unei calitati negative intrinsece a balcanismului ci pur si simplu pentru ca ar fi un exotism la fel cu plantarea de palmieri la Mamaia.
Deci care e problema? Am spus, administratia romaneasca promoveaza niste principii arhaice de guvernare, o parte din ele avand la baza si principii ,,balcanice” (cu toate conotatiile lor) asa cum erau pe vremea lui Cuza. Ce vina are in asta civilizatia (balcanica) contemporana?
Am facut mentiunea asta tocmai ca sa indemn la moderatie in atacarea inutila a unor manifestari culturale. Nu cred ca asta este intentia nici macar a celor care nu doresc ,,balcanism” la Cluj. Daca vrei, din cauza ,,balcanismului” practicat de administratie au de suferit chiar manifestari culturale balcanice din Romania. La Constanta de exemplu, unde exista (inca?) un amalgam de etnii (turci, tatari) in loc sa se bata moneda pe valoarea culturala si turistica a culturii lor (gastronomie – braga, iaurt de oaie, baclavale, dar si ,,centrul istoric” din Peninusula care cuprinde cladiri cu atmosfera… balcanica, crunt neglijate si lasate sa se paragineasca) cultura balcanica este pur si simplu nimicita, in detrimentul turismului, a memoriei colective etc. Lasand deliberat sa se distruga aceste straturi culturale am ales sa devenim mai saraci si mai stersi.
Dupa parerea mea e gresit a folosi balcanismul cu sens peiorativ, la fel de gresit ca si folosirea notiunii de rural ca antagonic urbanului.
P.S. O cautare pe google cu ,,Balkan” da cam 17 milioane (!) de rezultate. Nu am reusit sa le citesc pe toate, dar la o privire sumara un mare procent din ele se refera la un singur lucru: cultura.
Imi pare rau daca am provocat o abatere prea mare de la subiectul articolului: CLUJUL. Patrimoniul istoric si cultural al Clujului poarta pecetea si este imbogatit de cultura maghiara. Aceasta, la randul ei, s-a imbogatit si ea in decursul timpului si cu elemente ale culturii turcesti (o parte din deliciile gastronomice – rahatul, cafeaua turceasca, acum abandonata in favoarea italianului espresso). Fara aceste incluziuni ,,neromanesti” orasele Romaniei, inclusiv Clujul, ar fi mai cenusii. Unele din ele si sunt, in parte si din cauza actiunii de nivelare ,,purificatoare” practicate de cei obsedati de nationalism.
Un alt oras care ar merita pomenit mai des, pentru a devenit cat se poate de ,,cool” (desi nu chiar suficient in totalitate), este Brasovul, a carui atmosfera are multe caracteristici comune cu Clujul.
In Cluj, pe vremuri, Gradina Botanica era pe lista locurilor de vizitat.
George, eu cred că trebuie să renunțăm a acest termen „cool”, care de fapt nu înseamnă nimic.
Petru: a renta la ,,cool” – nu am nimic impotriva, probabil ca l-am ales chiar gresit. [i]Ideea era de a nu privi cu prea multa gravitate un fenomen cultural de la care ne asteptam apriori numai la lucruri rele, ci cu o doza de degajare, cu spirit mai deschis si simpatie in loc.[/i]
Eu mă refer la balcanism ca la un tip de mentalitate, nu ca la un fenomen cultural.
Acum vreo cinci-sase ani, un membru al juriului de la Festivalul de Film de la Ebensee m-a dus cu masina la Salzburg. Pe drum a oprit intr-un loc de unde se zareau muntii Germaniei si mi-a spus „Pana aici se intind Balcanii”. Oare pana unde se intinde Imperiul Habsburgic si cum actioneaza (au actionat) influentele reciproce ?
In alta ordine de idei, cred ca si intr-o metropola trepidanta tindem sa ne cream (dupa posibilitati) oazele tihnite de… provincie.
eu locuiesc in cluj si nu pare a fi un oras de provincie ca alte orase mici din romania…dar din pacte clujul aspira sa devina noul bucuresti au aparut articole din ce in ce mi mult pe aceasta tema
EU CRED CA FIECARE ETAPA A ISTORIEI A CREAT CEEA CE ESTE AZI CLUJUL AJUNGE SA SPUNEM CA AM CISTIGAT CITE CEVA DUPA FIECARE ETAPA
Si totusi, daca stai o saptamana in Bucuresti iar apoi te intorci la Cluj-Napoca… Clujul ni se infatiseaza ca un oras molcom, provincial si prea linistit.