Cerul naşte g
rindina
Din atmosfera îmbâcsită cu larma vocilor noastre.
Ne loveşte la întâmplare, nu după fapte.
Dacă mi-aş cunoaşte îngerul,
Dacă l-aş putea localiza după căldura ochilor,
I-aş duce grindina în palme să-mi ierte păcatele.
Câte unul pentru fiecare bob.
Mă aştepţi în ploaie la capătul străzii,
Ghemuită ca o pisică.
Numeri gloanţele albe.
Mă apropiu cu pumnii plini cu gheaţă.
Râzi încântată.
Dinţii, mai albi decât pietrele revărsate din cer.
Grindina mi se topeşte în palme, la căldura ochilor buni.
Curge printre degete.
O ploaie banală.
Am uitat de păcate.
,,,si eu am uitat de insomnie si de noaptea tarzie…e ceva foarte original si foarte frumos…multumiri …
Va multumesc pentru comentariile dv. si nu doar pentru acelea postate la lucrarile mele.
Cu stima deosebita, Dan David