La bursa vieţii mor cocorii
De-o molimă necunoscută
Din care lumea împrumută
O teamă când se-arată zorii
Şi semne mari de întrebare
Coboară lent din depărtări
Când trenurile cer în gări
Permise de la semafoare
Iar cel ascuns în noi, acuză
Un dor de ducă în priviri
În burguri, cârciume, fachiri
Desculţi, pe cioburi se amuză.