Provizoriu…definitiv (foto: Adrian Ghiță)
Un prieten octogrnar din Israel, emigrat la vârsta de 18 ani, m-a ruga să caut mormântul tatalui său decedat în 1944. Toate documentele comunităţii evreieşti din Cluj fuseseră distruse în timpul Holocaustului, păstrandu-se într-un mod miraculos, doar registrele celor patru cimitire (trei ortodoxe şi unul neolog) aflate în casa unuia dintre paznici. Am răsfoit cu înfrigurare foile şi am găsit numele decedatului, parcela şi locul de veci atribuite iarna anului 1944, in vechiul cimitir evreiesc de pe Calea Turzii (unde azi nu se mai fac inmormântări). A fost o adevarata aventură să ne tăiem drum printre crengile tufelor sălbăticite şi superbele morminte vechi din piatră şi marmură, având grijă să nu ne sprijinim de cele mai vechi, să nu le dizlocăm. Ajungând la parcela specificată am început să descifrăm numele abia vizibile , dar nu l-am găsit pe cel al tatălui prietenului nostru (care fusese un om bogat, deci ne aşteptam la un mormânt opulent). După îndelungi căutări am descoperit o piatră mărunta infipită în pămant, ca un jalon…Şi ne-am dat seama că era marcajul provizoriu care (potrivit obiceiului evreiesc) se pune în ziua inmormântării, urmând ca monumentul tombal să fie inaugurat cand se implineste un an de la deces. Atâta doar ca in iarna lui 1945 la Cluj nu se mai faceau inmormantari, evreii fuseseră deportaţi la Auschwitz. Printre ei şi mama prietenului meu octogenar, care plecase in 1942 cu ultimul grup de tineri sionişti, intr-un kibuţ de pe malul Mării Galileii. Kibuţul in care trăieşte şi azi.
Vă invităm să trimiteți fotografii originale, autentice care să se încadreze în această tematică pe adresa fotoacum@gmail.com. Așteptăm propunerile dumneavoastră pentru noi tematici la rubrica FOTOGRAFIA ZILEI.