Poem de Ion POP
Născut la Mireşu Mare, judeţul Maramureş (1 iulie 1941)
Poet, critic şi istoric literar, teoretician
al avangardei literare, promotor cultural. Membru al Uniunii Scriitorilor
din România.
Chiar aşa.
Despre dictaturi, brune, verzi sau roşii,
despre închisori şi lagăre de concentrare,
nu se poate scrie imediat. Avem
nevoie de decantări, se cuvine
să lăsăm să treacă un timp, ca să se zvânte
sângele de pe răni, cadavrele să-nflorească,
din cenuşă să se înalţe,
cu un elan exemplar,
înflăcăratele păsări Phoenix.
Se poate spera, de asemenea,
să se diversifice evantaiul cromatic
până la cele şapte culori al curcubeului, plus
altele câteva, interferente, evitându-se
plictisitoarea monotonie.
Unde mai pui
că atâta urlet, atâtea gemete
ar bruia Lectura.
Deocamdată,
tocmai m-am întors de la înmormântarea
unui foarte bun prieten. Nu-mi place
să bârfesc, dar
aperitivul şi friptura de la pomană
puteau fi ceva mai gustoase.
Iar măgarul ăla de la Veterinară
iar a spus un banc prost cu tauri.
Şi apoi, ca fundal muzical,
pentru atmosferă,
puteau alege
şi Bruckner în loc de veşnicul
Chopin.
Deocamdată, atât. Până
la următorul poem
nu mai am
aproape nimic de adăugat.
– din volumul antologic îngrijit de Igor Ursenco: „Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureșeană și basarabeană contemporană”
Pentru comenzi www.edituralimes.ro