ACUM.TV

De atâtea ori am avut senzaţia că între echipa editorială şi unii dintre cititorii noştri se petrece de fapt un dialog al surzilor încât m-am decis să încerc să vă împărtăşesc într-un text coerent, nu neapărat un „regulament” dar totuşi un set de reguli după care ne ghidăm, strategiile noastre de comunicare cu publicul.

1. Primul şi cel mai important criteriu fiind exprimarea cât mai simplă, pe înţeles şi la subiect, a unor opinii, vă garantează că atunci când nu înţelegem ceva, întrebăm. De asemenea vă garantează că, dacă o opinie nu este legată de un subiect, fie nu o publicăm fie atragem atenţia asupra acestui fapt.

2. Fără a respecta o ordine a importanţei în cele ce urmează, trebuie spus că ne aşteptăm ca acolo unde există un dezacord de puncte de vedere, persoana care este de altă opinie să şi-o exprime în mod urban, la obiect şi mai ales argumentat.

a. Urban, adică fără a încerca să ia în derâdere argumentele autorului, de pe poziţii „pamfletare” mai ales când este vorba de teme grave. A nu se subestima experienţa redactorilor în detectarea unor asemenea tendinţe. Nu doar ne facem o datorie din a-i pune la punct pe agresori, dar va mărturisesc, unora dintre noi le face chiar plăcere să-i facă pe agresori şi persiflatori să simtă ce înseamnă sa fie, la rândul lor, agresaţi şi persiflaţi. Este aceasta o greşeală a moderatorilor? Posibil. Dar între a greşi tăcând sau ascunzând sub covor mizeria (nepublicănd anumite comentarii), şi a face cunoscută cea mai mare parte a realităţii în care trăim (mai puţin unele dintre abjecţii), preferăm cea de a doua variantă. Vizând în comentariile lor textele şi nu persoanele, comentatorii vor primi răspunsuri, chiar dacă argumentative, având ca ţintă a criticii tot textele lor şi nu persoanele! În caz contrar (intervenţii civilizate din partea cititorilor şi răspunsuri necivilizate din partea redactorilor), autorul acestor rânduri vă va cere scuze personal şi va lua măsurile corespunzătoare. Nimeni, indiferent de poziţia sau relaţiile personale nu trebuie să se aştepte la ACUM ca agresând să nu primească replici agresive chiar dacă, uneori, abia după „a doua palmă” primită pe obrazul întors cu bună credinţă.

b. La obiect, adică în legătură cu tema discuţiei, fără a încerca să deturneze subiectul tratat de un articol, eventual punând întrebări „cu clenci” care „dovedesc ceva” (nebulos de regulă, în legătură cu care ei înşişi nu sunt informaţi – dar despre care altfel au „o părere clară”). De reţinut că nu avem timp să intervenim pe texte şi, modificându-le, să lăsăm doar parţile care au legătură cu subiectele discutate.

c. Argumentat, fără a invoca cine ştie ce superioritate sau dându-ne nouă ca temă să contra-argumentăm „bulele” lor „papale”. Nu trebuie să mire pe nimeni că nu primim teme, decât dacă dialogăm în legătură cu ele şi ajungem la concluzia că putem aduce valoare adăugată în legătură cu subiecte sugerate de cititori. Din această perspectivă suntem foarte receptivi propunerilor!

3. Insistăm mult pe participarea la discuţii utilizând nume reale dar aşa cum se observă, nu facem din asta o obligativitate. Nici nu reproşăm anonimilor utilizarea de pseudonime decât dacă le folosesc pentru a împroşca cu noroi. Deci insistăm nu atât pentru ca dorim noi să ştim cine sunt participanţii la discuţii cât pentru că ştim că autocenzura serveşte calităţii comunicării. Vrem ca participanţii la actul comunicării să-şi asume răspunderea pentru ceea ce spun, şi „riscul” ca alte persoane care îi cunosc să poată cunoaşte opiniile lor reale. Preferăm, cu alte cuvinte, participanţi curajoşi la actul comunicării! Dacă anonimitatea le ajută să comunice, prea bine, s-o folosească. Dacă îi protejează în mod obiectiv, o salutăm! Dar să nu se aştepte să nu le-o reproşăm dacă o folosesc doar pentru a lovi din umbră. În particular pentru polemici, solicităm declinarea identităţii.

4. Nu se pune nici o clipă problema că am „ataca” pe cei care sunt de altă părere – deşi aceasta este o critică foarte frecventă pe care o primim. Problema se pune că menţinem unele adevăruri ca fiind evidente, fără a mai fi nevoie să fie demonstrate, iar cei care li se împotrivesc sunt descalificaţi din start şi primesc replicile corespunzătoare. Astfel, xenofobia de orice fel, fundamentalismul sau „doar” propaganda de partid sau religioasă, homofobia, secretomania, negaţionismul, conspiraţionismul, microbismul politic, naţionalismul orb şi feroce, politicile de gaşcă şi destul de multe altele sunt sancţionate fără ezitare în ACUM.

5. În rare cazuri vom permite două comentarii consecutive de la acelaşi cititor.

6. Nu avem întotdeauna timp să corectăm gramatical comentariile. Pornim de la premisa că fiecare comentariu este citit atent de autorul lui înainte de postare. Dacă totuşi doriţi o corectură, contactaţi-ne.

7. Persoanlelor care aduc prejudicii morale revistei ACUM şi fac revistei o propagandă anti-urbană, dacă se întâmplă să fi publicat în ACUM, li se şterg toate materialele din arhiva.

8. Încercările de a comenta sub multiple identităţi atrag după sine includerea într-o „listă de interzicere a comentariilor”, cu caracter tehnic.

9. Periodic, unii dintre cei care intervin cu comentarii ce trădează un spirit cultivat şi afinitate faţă de valorile apărate de echipa redacţională ACUM vor primi invitaţii personale de a deveni colaboratori. Refuzul nu trebuie motivat şi nu supără. Considerăm acceptarea ca pe o victorie!

10. Lista aceasta rămâne deschisă pentru orice sugestie şi va fi actualizată ca atare. Este un document viu!

Acest articol a fost publicat duminică, 21 noiembrie 2010 la rubrica Coltul Editorului.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.