Deja traditional, presa straina ne aduce la cunostinta cazuri socante despre moldoveni. Nu demult am vazut moldoveni sechestrati si evadati din Egipt, tineri moldoveni implicati in crime cibernetice si bancare in SUA, acum, si mai nou, moldovenii apar in ipostaza victimelor traficului de fiinte umane in scopul prelevarii de organe. Ca si anterior, atrag atentia presei, care reflecta intr-o forma zgarcita sau cu o intarziere impardonabila lucruri de interes maxim pentru publicul nostru ratacit in fluxul de stiri electorale. Nu ma indepartez nici de autoritatile noastre publice, care se pare ca au uitat de obligatiile sale sau ascund intentionat anumite lucruri de ochii presei locale. Revenind la cazul socant intamplat moldovenilor voi apela la ajutorul presei straine si anume vecinilor ucraineni, care inca la 9 septembrie 2010 anuntase ca au fost capturati membri ai unei retele de traficanti de “carne vie” pentru transplantarea si comercializarea pe piata neagra a organelor interne retezate de la cetatenii din mai multe state ex-sovietice, inclusiv R. Moldova. [1]
Pana acum politia ucraineana a arestat un cetatean al Israelului si doi de origine ucraineana, angajati ai unei clinici din capitala ucraineana. Au fost descoperite in jur de 39 de cazuri de prelevare ilegala a organelor si comercializarea lor. Cele mai solicitate organe au fost rinichii. Principalii beneficiari ai ,rinichilor ex-sovietici, erau clientii din America, Asia si Europa, care ii cumparau, la preturi intre 100 si 200 mii. dolari fiecare. Itinerarul tarilor unde se petrecea prelevarea organelor cuprindea Ucraina, Azerbaidjan si chiar Ecuador. Traficantii gaseau potentialele victime prin anunturile plasate pe sursele electronice de comunicare. Despre lichidarea retelei date alcatuite din 12 persoane, autoritatile ucrainene au comunicat si mai devreme la 5 august 2010.
Acum cateva zile, in presa ucraineana a aparut informatia despre retinerea altor trei medici, care faceau parte din aceeasi structura criminalersoane victive au fost identificate, majoritatea provenind din Ucraina, R. Moldova si Uzbekistan. [2] Persoanele erau vandute in strainatate in urma unor acorduri initial benevole, acasa intorcandu-se cu corpul golit de rinichi si in prima faza de invaliditate. Nu este clar daca traficantii remunerau toate victimele, presa vecina spune ca transportatorilor de rinichi li se promiteau 10 mii dolari per rinichi.
In mod regretabil, asemenea crime sunt insesizabile de presa autohtona, antrenata in discutii sofisticate despre piraterie si drepturile de autor in R. Moldova, in loc sa se concentreze si pe probleme, mult mai apropiate de cetateanul de rand, cum ar‚ fi anihilarea si pedepsirea traficantilor de persoane, dar si ingrijirea de persoanele traficate si lasate fara de rinichi.
Amanate de presa si omise de autoritatile de resort intrebarile sunt ascunse de cetateni, iar ca urmare si de laata ce partea ucraineana a stabilit cifra orientativa de 30 de victime inca de pe 9 septembrie, printre care si cetateni ai Moldovei, oficialii moldoveni fie din nou expira aere de ignoranta, fie in mod firesc gafeaza si nu ne ofera nici cel mai mic inficiu in acest sens (vezi: www.mai.md si www.mfa.gov.md). Indiferent de sezonul elctoral, atat MAEIE cat si MAI trebuie sa actioneze concertat, fara retinere, pentru a sensibiliza si a identifica lista moldovenilor pagubasi si acelor persoane care au facilitat comiterea crimei; lansand apeluri in sursele mass-media locale si internationale; asigurand facilitati pentru reanimarea lor medicala si judecarea posibililor criminali locali implicati in retea etc.
Daca protejarea drepturilor de autor sunt necesare pentru negocierile cu UE privind aprofundarea relatiilor comerciale si economice, atunci combaterea traficului de fiinte umane si grija pentru reabilitarea victimelor contine elemente utile pentru procesul de liberalizare a vizelor. Asteptand raspunsul europenilor privind foaia de parcurs pentru liberalizarea vizelor, s-ar putea ca oficialii sa se fi subsemnat indirect tacerii mass-media locala, incordata mai mult pe tematici electorale.
Lansarea acestui articol este si un avertisment pentru MAEIE si MAI, posibil chiar si pentru Procuratura, ce trebuie sa se autosiseze daca primeste confirmarea de la diplomatia moldoveneasca. Primele doua institutii trebuie sa comunice cu partea ucraineana sau prezinte publicului datele cuprinzatoare, cautand moldovenii privati de rinichi sau alte organe vitale de catrea reteaua respectiva. Iar presei scuturate ii va revine rolul de a canaliza atentia tuturor persoanelor interesate catre investigatii si de a monitoriza actiunile intreprinse de autoritati pentru a stinge focarul problemei date cat mai devreme, tragand cu un ochi si -cu-rinichi-de-moldoveni-pe-piata-neagra-tragem-de-maneca-autoritatile-sau-nu.
Denis..fara indoiala problema abordata de tine merita atentie din partea institutiilor statului, dar se observa clar ca TU ITI FACI IMAGINE pe spatele altora prin critica !!!
Consider ca pentru inceput ar fi bine sa te informezi cu obligatiile de serviciu ale insitutiilor nationale si apoi sa faci ceva practica prin acestea, ca sa intalegi cum lucrteaza sistemul !!! Iar pe urma vorbim .. SUCCESE
Observati ignoranta lui „Nicolae”, exprimata intr-un limbaj agramat.
Daca ar fi dupa el, jurnalistul de la Wikileaks n-ar fi trebuit sa publice documentele Pentagonului inainte sa faca un „stagiu de practica” acolo.
Mai bine ati enumera greselile pe care I le atribuiti lui Denis in acest articol, daca exista. Daca nu renuntati la astfel de comentarii inutile, scrie pe deasupra si intr-un limbaj bolovanos.
Interesant articol ! Totusi s-ar pune o intrebare :
De ce in astfel de „afaceri imorale” apar mereu si asa zisi „evrei” ?
Pe vremea lui Nehemiah נח”מ(numele lui Dumnezeu), cei care incalcase regulile stramosesti erau pusi „deoparte”. Chiar nu se poate face o „curatenie morala”, in adevaratul sens al cuvantului, printre israeliti ?
Se auzea chiar de arestarea unor prominenti „rabini” din New York, dupa 10 ani de urmarire a lor de catre FBI, implicati si ei in astfel de afaceri cu „organe umane” din fostul spatiu ex-sovietic.
„Gelu” (este tipica lasitatea pentru acest gen de comentarii) face din „evrei” (ba chiar ne citeaza regulile „stramosesti” inserand si cateva litere in alfabetul ebraic – cunoasteti cumva aceasta limba?) niste tapi ispasitori pentru acest gen de infractiuni, mentionand chiar, celebrul „se auzea” – sportul national romanesc – vorbitul dupa ureche.
Daca e vorba de israeliti – deci persoane de confesiune iudaica – cine trebuie sa faca „curatenie morala” printre cele aproximativ 13 milioane de persoane care au in comun pe mapamond aceasta religie? Si cat de raspandita este aceasta presupusa responsabilitate a traficarii de organe printre sus-mentionatii evrei?
Si facand o analogie, referindu-ne la Romania si Republica Moldova, doar doua exemple de tari de origine fruntase in Europa in privinta traficului de persoane, cand se va face curatenie morala? Dar in China, multe state din Asia si Africa de unde sunt traficate anual sute de mii daca nu milioane de persoane? Sau tari occidentale care beneficiaza de cele mai multe ori de acest trafic?
Sau „evreii” sunt raul absolut, singurii care trebuie sa faca curatenie morala sau daca nu sa fie „curatati”?
Putina alfabetizare ebraica pentru Gelu mai intai (desi nu ma consider a fi un bun vorbitor de ebraica, voi indrazni):
נח”מ ar trebui sa sune pentru noi (utilizatorii unui alfabet si a unei fonetici latine) drept „nehama” (transcrierea fonetica e poate aproximativa, dar aceasta este radacina cuvantului). Aceasta radacina, poate da nastere catorva sensuri (depinzand de context, desigur): salvare, consolare, comfort (ceea ce justifica numele a multor rabini celebri care isi adaugau drept „prenume” acest termen). Deci, desi foarte aproape de numele profetului invocat de Gelu mai sus, nu are nimic de a face cu Numele divin.
Deci, d-le Gelu, foloseste cuvintele pe care nu le intelegi cu precautie, pot deveni un bumerang.
Mai departe, vorbiti de reguli „stramosesti”. Intelegeti macar o iota din astfel de reguli?
Mai apoi, vorbiti despre curatirea morala (desigur, cum altfel) a „evreilor”!.
Afirmatia este, ca de obicei (fiece numar al revistei ne aduce saptamanal cel putin o duzina de astfel de „interventii”), generalizatoare si, desigur, anonima.
Ma simt neputiincios in fata unor astfel de enormitati generalizatoare si, in consecinta, ca cititor al revistei „Acum”, aspir la ceva mult mai „particular”:
curatirea revistei „Acum” de anonimi care afiseaza comentarii de nivel suburban.
Bună lecție i-ați dat acestui ignorant, domnule Burghelea. Vreau însă să vă atrag atenția că noi la revista ACUM considerăm termenul „suburban” în sensul folosit de dumneavoastră complet depășit. De ce, citiți vă rog în articolul Sunt suburban și mândru de asta http://www.acum.tv/articol/10156
Domnule Clej, admit,
sensul utilizat de mine pentru termenul „suburban” era cu totul altul decat cel din articolul indicat de dumneavoastra. Eu m-am referit doar la ceva „departe de urbe”, deci de informatie (ceva ce miroase a caverna, in final), ceva ce nu reuseste sa evadeze din primitivism. Pe viitor voi incerca sa il substitui.
Pe de alta parte, indraznesc sa completez ca ceea ce este „suburban” in jurul Londrei difera mult de ceea ce e suburban in zonele de unde acesti „Gelu” (Menumorut si toti de teapa lor) rasar…”virtual” si la care incercam sa ma refer in ecoul de mai sus.
Cred că (și asta e ideea lui Ștefan, un alt suburban ca și mine, numai că e suburban de Washington DC) ar trebui folosit termenul „anti-urban” sau pur și simplu mitocan.
Chiar am vrut sa completez ca si mie mi-a atras atentia Petru asupra termenului.
Ramane totusi de discutat o posibila limitare a interventiilor anti-urbane, un fel de ratie, lunara, daca dorim – sau saptamanala – de ineptii pe care le mai lasam sa treaca pentru a nu pierde contactul cu „realitatea”. Pierdem destul de mult contracarand astfel de interventii cand de fapt ele s-ar putea sa fie mai putin reprezentative decat le-ar place sa sustina.
Iau foarte in serios sugestia D-lui Burghelea. Mai ales avand in vedere creseterea spectaculoasa a audientei ACUM din ultima perioada.
Ștefan, răspunsurile au și un efect educativ. De fiecare dată când răspundem unei canalii, unui ignorant sau chiar unui oligofren, se găsesc unii cititori de bună credință care să rețină lecția.
Adaug si eu un cuvant. Asa-zisul specialist in termeni iudaice a bolborosit in scris (pardon licenta poetica) cateva litere in alfabetul ebraic care cica reprezinta numele lui D-zeu.In realitate habar nu are despre ce vorbeste, pardon scrie… נח”מ
Problema ridicata de Domnul Maier relativ la limitarea interventiilor anti-urbane nu este una simpla pentru mine.
Sunt de acord cu Domnul Maier ca, de multe ori, pierdem prea mult timp in a raspunde coerent si logic unor interventii absolut nule. Pe de alta parte, eu am reusit sa gasesc un oarece interes si folos in a-i citi pe grobieni. De natura intelectuala, sa spunem. Citind saptamanal cel putin zece astfel de interventii (probabil ca Domnii Maier si Clej primesc o suta, dar se straduie sa le filtreze pe cat pot mai bine), incep sa deslusesc (dupa o analiza statistica a ideilor debitate) un oarece „portret” al acestor indivizi, daca doriti incep sa intrevad o tipologie despre care La Bruyere habar nu avea cand a scris „Caracterele”.
Iata cateva tuse (desigur, statistic vorbind, exista si multe „mutatii” ale acestei specii) ale grobianului virtual:
– nivel de educatie relativ mediu sau chiar mai scazut: o limba romana fie simplista fie incorecta (propozitii scurte, vocabular minimal, ortografie precara), imposibilitatea de a face conexiuni de natura culturala (un exemplu clar am vazut saptamana aceasta: confuzie intre cuvinte rimate si poezie). Desigur, astfel de indivizi nu au timp sa citeasca, fiindca scrisul de „ecouri” le ia tot timpul.
– grobianul virtual adora platitudinile. Spicuiesc din cateva ecouri citite saptamana aceasta: „Va doresc o zi buna!”, „Sa va dea Dumnezeu sanatate!”, „Dumnezeu sa-l ierte!” , „Succese!” (vedeti primul ecou de mai sus) si multe alte formulari cu un continut informational nul.
– grobianul virtual nu isi asuma de regula o identitate (si prin aceasta, nici responsabilitatea lucrurilor pe care le debiteaza – el apare, scuipa si pleaca!), ci isi semneaza ineptiile „gigi”, „nicu”, „gelu” etc. Deasemenea, el nu poseda o adresa email „corecta” (ce include un nume sau initialele unui nume) ci o adresa de tipul: smecherul_cu_banu@gmail.com
Deasemenea, el isi schimba „pseudonimul literar” de la comentariu la comentariu, neralizand in prostia lui ca utilizeaza de fapt aceeasi adresa IP – Dl P. Clej a demascat multe situatii de acest gen.
– grobianul virtual are idei foarte putine, dar „fixe”, adica orice argument i-ai aduce, el stie mai bine decat tine. Nu il poti convinge de nimic sub nici o forma, fiindca el nu are vreme sa reflecteze la raspunsul tau – are prea multe „chestii” de strigat pe forum. Deasemenea, el nu stie spuna: „Aveti dreptate aici, imi retrag afirmatia”.
– grobianul virtual este si isteric. Cand se vede incoltit si lasat fara replica, tranteste un „Caps Lock” si incepe sa „urle virtual” cu majuscule – vedeti primul ecou semnat mai sus. Deasemenea, el nu accepta sa fie contrazis. La limita, cand se vede in corzi, incepe sa injure ca la usa cortului – Dl. Clej a postat o astfel de reactie intr-un numar anterior al revistei.
– grobianul virtual este un mare fan al teoriei conspiratiei. Indiferent de subiectul articolului, el deturneaza discutia catre putinele lucruri depre care crede ca „stie”: Holocaustul e o inventie a evreilor prin care cei din urma vor sa subjuge lumea, ungurii conspira sa ne fure Ardealul, terorismul international de fapt nu exista, 11 – Septembrie este opera serviciilor secrete etc.
Desigur, sursele lui tipice de informatie sunt: „exista niste documente secrete care …”, „s-a scris la un ziar…”, „toata lumea stie…”.
– grobianul virtual adora generalizarea: „evreii” trebuie „curatati moral”, sau chiar mai eficient, „curatati de-a binelea”, „tiganii” sunt hoti si nu pot fi integrati cu nici un chip niciunde, „romanul” e nascut poet, „romanii” au o istorie eroica si au invins intotdeauna etc.
– grobianul virtual este si nitel patriotard: nu accepta nici o critica la adresa mentalitatii si metehnelor nationale (nu ai voie sa critici Romania sub nici o forma, fiindca „Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea”, la care eu adaug „tra-la-la”!) si este gata sa iti demonstreze ca tot romanul e „fruntea”. Deci, a invata ceva de la altii este cu totul exclus.
Cum spuneam la inceputul ecoului meu, aceste tuse nu se vor un portret universal al mitocanului virtual (exista multe variatiuni ale acestei tipologii), ci doar un rezultat statistic plauzibil.
Deci, stimati cititori, acesta este singurul folos pe care am reusit sa-l gasesc pana acum citind tot felul de comentarii anti-urbane: inteleg din ce in ce mai bine o tipologie (pe care o gasesc in egala masura relativ noua si complexa), care din pacate se incapataneaza sa existe si sa se faca auzita. Daca exista si alte foloase, as fi recunoscator celui care mi le-ar putea puncta.