Dupa faza rusinoasa cu referendumul la care au participat circa 30% din votanti, unii membri ai Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE – coalitia de guvernare) s-au apucat sa imparta vina pentru “nevalidarea” referendumului in toate partile. Lasitate politica sau o simpla adaptare la conditii hiper-incomode?
Cota majora din vina a fost pusa pe umerii Partidului Comunistilor (PCRM). Odata cu aceste acuzatii guvernarea recunoaste indirect ponderea opozitiei comuniste, capabila sa “scufunde” cu eforturi minime un referendum constitutional, venind de pe pozitii politice inferioare in comparatie cu AIE . Cat de murdare nu ar fi tehnicile comunistilor, in aprecierile observatorilor internationali de la OSCE se arata o desfasurare calma si conforma cu standardele democratice a referendumului. De ce totusi comunistii au fost mai persuasivi, daca potrivit OSCE referendumul a fost reflectat echilibrat în mass-media, fiind prezentate toate opiniile si prin urmare optiunile de vot. Raspunsurile sunt simple si deriva in exclusivitate din prestatia slaba a Aliantei si nicidecum nu din sporirea “spectaculoasa” a capacitatilor comuniste la o luna pana la referendum.
In afara de comunisti pe banca acuzatilor au fost pusi alegatorii, care nu s-ar fi comportat precum au mentionat in sondaje, adica nu s-au prezentat la urne in proportie de 70-80%. Desi premierul Vladimir Filat a recunoscut ca problema a fost in lipsa de comunicare in cadrul AIE, fapt confirmat si de observatorii OSCE (“lipsa unei înţelegeri între liderii alianţei de guvernare”), exista voci clare din cadrul coalitiei (Gheorghe Susarenco, AMN) care insista pe pasivitatea vicioasa si chiar un soi de mediocritate in randul celor au ignorat votarea. Din pacate, omiterea unei pozitii constructive demonstreaza lipsa curajului de a-si asuma responsabilitatea pentru esecul inregistrat la referendum.
Mai nou, lideri din cadrul AIE (Mihai Ghimpu, PL) arata cu degetul la indezirabilul prag electoral, care ar fi elementul central vinovat de invalidarea referendumului. Ghimpu a amintit ca pragul a fost introdus la insistenta unor actori din Alianta, in pofida faptul ca practica europeana ar prevedea practici mai liberale. Or, in loc sa descrie cauzele care i-au impiedicat sa desfasoara o campanie de informare masiva impreuna cu ceilalti sustinatori ai referendumului, liberalii isi exprima nemultumirea pentru introducerea pragului de 33% (care ofera un grad insuficient de legitimatate, dar oricum elementar pentru sprijinul populatiei). De fapt, excluderea oricaror “conditionalitati electorale” se inscrie in logica PL, care avand mai putin de 15% din voturile participantilor la alegerile din 29 iulie 2009 si un lider cu o popularitate sub 5% a ajuns in posesia unor functii inalte in stat, in special cea de spicher in legislativ si de presedinte interimar.
Cat timp toti membrii din AIE nu vor invata lectia referendumului ratat, acestia risca sa repete esecul si la scrutinul parlamentar, cu atata insistenta amanat pana acum de liderul PL Mihai Ghimpu cu ajutorul inventiilor de genul “termenelor rezonabile”.
Cu toate acestea, atat oficialii europeni, cat si componentele din Alianta (in special PLDM si PDM) nu mai pot tolera comportamentul colegului lor liberal, care partial a contribuit la falimentarea referendumului turnand cu regularitate apa la moara comunistilor “romanofobi” si “anti-referendum”.