Acum sunt necesară, bună, dreaptă,
Acum găseşti în mine, prietena adevărată,
cînd zmeii buzduganul ţi-l înfruntă,
Mefistofel ţi-aruncă-o ghiară cruntă
cînd calul tău înaripat boleşte greu
şi regele te-a dat pe uşă-afară,
şi singur eşti şi trist, pe drum de seară,
cu cea ce ai ales-o-n locul meu.
Felicitari, mult succes in continuare, in poezie ca si in proza.
Am citit versurile si sunt incantat.Este minunata formularea tristei si pline de compasiune vorbe vechi de cand lumea,”acum sunt buna cand…”.Toata admiratia.Pe cand urmatoarele „vorbe”?