Data comemorarii a 121 ani de la trecerea in nefiinta a marelui poet roman Eminescu a produs o senzatie politica pentru admiratorii creatiei eminisciene din R. Moldova. In rand cu liderii romanofili liberal-democrati un omagiu marelui poet a fost adus de romanofobul PCRM in frunte cu liderul lui.
O prima cauza pot fi “miscarilor tectonice” care au loc in unicul partid parlamentar de opozitie, fiind insotite de slabirea gruparii puternice in timpul guvernarilor comuniste anterioare si cimentarea pozitiilor comunistilor din casta “arhi-instarita” ( Reidman) si cea alcatuita din fosti rezidenti ai structurile de forta.
Nicidecum nu este vorba despre o simpla ”anemie” care paralizeaza acest partid, ci mai degraba de anumite incercari de a se repoziotiona in contextul constrangerilor electorale si politice la care este supus PCRM-ul, dorit exclus urgent de pe arena politica, in mod ideal pana la alegerile anticipate. Comisia lui Ghimpu privind evaluarea si studierea crimelor regimului totalitar comunist a amenjat o platforma propice pentru alungarea PCRM-ului din ”cursul” legal al politicii moldovenesti. In cautarea unor cai alternative de supravietuire, cel mai probabil, comunistii tind sa-si modeleze un discurs distinct de cel trecut, pentru a reusi o “relationare” facila cu electoratul local. Compromiterea lui Eminescu de catre Voronin si partidul lui pare sa fie o emanatie a unei strategii mai complexe de adaptare la noile conditii politice.
Totodata, “compromisul” comunistilor cu Eminescu este o tentativa de reconciliere simbolica cu alegatorii moldoveni, care sunt cuprinsi de manie in lumina comemorarii victimelor deportarilor regimului stalinist-comunist. Ceremonia de comemoratie a pagubasilor regimului totalitarist a constituit o lovitura de imagine pentru PCRM. De aceea, cu riscul de a fi compromis Eminescu, comunistii sub conducerea lui Voronin au decis sa se reabiliteze in fata opiniei publice.
Nu in ultimul rand, PCRM-ul executa o manevra catre electoratul mai numeros (moldoveni/romani), pentru a se detasa de profilul tot mai accentuat de partid al alolingvilor. Aditional, neinteresanti pentru presa, comunistii incearca la fel sa atraga atentia asupra sa, riscand la randul sau se discrediteze prin acest intermediu in ochii vorbitorilor de rusa.