simţim că nu mai putem înainta
ne pierdem echilibrul aşteptărilor visate
iar întrebările retorice ne râd în nas
cu fiecare pas descălţat de idealuri cumsecade
o altfel de sinucidere
ne sună în timpane un plagiat din neruşinarea machiată
cu cerneală neagră într-un colţ de viaţă
se bulucesc netrebnicii s-o cosească
ca pe-o otavă într-un cat de iesle
un cal de rasă
nechează prudent fără dinţi şi pinteni
şi pleacă şchiopătând în lumea largă
să pască iarbă împrumutată de noi
la birtul de la colţ de stradă
de unul-doi
căluţii tineri vor plăti prin sluj
iar hamul greu pe gât o rană va lăsa
şi-n drumul lung zărit-au mereu
înc-o potcoavă ruginită
a unui cal de rasă.